» înapoi la cuprins «

Acvila şi Priscilla: familia Biserică domestică

(Fap 18)

Oricât de mult ar fi în creştere unirile civile, căsătoria religioasă se mai bucură încă de o mare stimă. Biserica rămâne în continuare un loc care are de a face cu iubirea de cuplu. Biserica este pentru unii locul ceremoniei: se vrea frumoasă şi împodobită aşa cum este mireasa. Biserica mai este percepută ca loc sacru: în timpul cununiei cei doi sunt aşezaţi în apropierea unui spaţiu, altarul, şi implicaţi într-un rit ca nici un altul în restul vieţii. O demonstrează nelipsita tensiune şi stânjeneală simpatică a chipurilor şi a gesturilor mirilor. După ce ies din biserică tensiunea scade şi de obicei se stinge şi amintirea. Dacă apoi amintirea bisericii nu se stinge (se întâmplă rar, dar încă se mai întâmplă!), ci din contră se întorc la acea biserică în fiecare duminică, apare oricum senzaţia că biserica este în afara cuplului, că întâlnirea săptămânală cu Liturghia este un fel de paranteză care se deschide şi se închide: în afară stă lumea vieţii conjugale şi familiale, haotică şi frenetică. Biserica, scuzată să fie asemănarea nepoliticoasă, asumă funcţia de staţie de benzină: oprire obligatorie, pentru a face plinul, care se va consuma repede în cursul zilelor de lucru. Sau, pentru a rămâne la asemănarea automobilistică, mersul la biserică se aseamănă cu oprirea la casa de pe autostradă, etapă (din păcate) necesară pentru a putea călători apoi mai repede. Faptul că mersul la biserică este dezlipire de cursul normal al vieţii, acest lucru nu se poate nega. Dumnezeu însuşi l-a invitat pe om să se odihnească încât să nu se platizeze trăind în mod orizontal ajungând să uite că viaţa mai are şi o dimensiune verticală, cea a relaţiei cu el. Ceea ce nu este adevărat într-o astfel de viziune a bisericii, exterioară familiei, este că familia poate să o trăiască numai ieşind din casă, deoarece viaţa Bisericii nu intră în casele familiilor.

Istoria lui Acvila şi Priscilla, un cuplu de iudei aparţinând de vechea comunitate creştină, ne prezintă un mod diferit de a înţelege raportul dintre cuplu şi Biserică. Acvila şi soţia Priscilla, iudei imigranţi ajunşi la Roma, se stabilesc la Corint, mare oraş-port, care din cauza vieţii sale "uşoare" nu este departe de delăsarea principiilor morale din ziua de azi. Primul lor contact cu noutatea creştinismului are loc la locul de muncă. Gestionând o mică activitate economică pentru confecţionarea de corturi, îi oferă de lucru apostolului Paul, ca să se poată susţine în timp ce vesteşte evanghelia. Acea întâlnire le marchează viaţa, care continuă printr-o implicare crescândă în viaţa apostolului. Ei îi oferă şi un loc în casa lor. Evanghelia, vestită de Paul, îşi găseşte o locuinţă stabilă la locul de muncă şi în casă. Religia nu mai este doar o problemă de mers la templu în zi de sărbătoare: acum locuieşte sub acelaşi acoperiş cu ei. Climatul primitor al vieţii lor de familie devine nu numai căminul unde se primeşte evanghelia, ci şi unde se transmite. Se deduce, în mod clar, din atitudinea luată de către cuplu faţă de neofitul Apolo. Priscilla şi Acvila l-au luat la ei şi i-au arătat mai amănunţit calea lui Dumnezeu (Fap 18,26).

Ospitalitatea, care este o trăsătură caracteristică a familiei, este redescoperită de Acvila şi Priscilla la nivelul cel mai profund de a fi o cale misionară specială a familiei. Cei doi nu fac cine ştie ce acţiune extraordinară faţă de Apolo: l-au luat cu ei, aşa cum au făcut cu Paul. În acest context familial, atent şi primitor, capătă formă discursul catehetic propriu-zis. În acest context mai mult decât în oricare altă parte, o persoană poate, nu numai să asculte vestea cea bună, ci şi să o vadă trăită de aproape. Aici, alegerea între a predica bine şi a lucra rău este ţinută sub control cu uşurinţă. Din relaţia familială, pe care cei doi soţi ştiu să o instaureze, capătă viaţă Biserica. Iar ceea ce s-a întâmplat la începutul erei creştine pare să se prezinte drept calea aşteptată de Biserică pentru cel de al treilea mileniu: nu va fi o Biserică credibilă dacă nu va fi Biserică domestică.

» înapoi la cuprins «