» înapoi la cuprins «

David şi Betsabea: atracţia fatală

(2Sam 11)

Vine ziua în care şi în viaţa matrimonială se prezintă o alternativă. Se întâmplă astfel, poate chiar fără să o cauţi. Şi deşi aruncă în aer mersul logic al căsătoriei trăite până atunci, apare seducătoare. De ce să renunţi la o altă iubire după ce ardoarea primei iubiri s-a temperat într-o rutină fără a mai avea vreo dorinţă sau fantezie? Farmecul noii iubiri, cu preţul trădării este mereu nou şi totuşi vechi: paginile biblice păstrează una dintre poveştile de iubire adulteră cele mai dramatice, cea dintre marele rege David şi Betsabea, soţia unui valoros ofiţer al său.

"Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat şi pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: «Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul». Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea" (2Sam 11,2-4).

Ceea ce a urmat ar fi bine să citim cu atenţie, mai ales de către cei care consideră că o aventură nu este până la urmă un rău prea mare! Dar deja începutul povestirii intră cu o acută fineţe în cutele infidelităţii amoroase. S-ar părea la prima vedere că infidelitatea este preţul pe care bărbatul vânător îl plăteşte femeii ispititoare: se ştie că este un rău, dar se mângâie (cu plăcere) considerând că este vorba despre un rău inevitabil (pe lângă faptul că e plăcut). Dar această observaţie scontată se bazează pe presupunerea falsă că a te simţi îndrăgostit corespunde cu a-l iubi pe celălalt. Îndrăgostirea este cu siguranţă un ingredient al iubirii, dar între una şi cealaltă există o diferenţă decisivă: îndrăgostirea apare spontan, iubirea cere o alegere. David, vulnerabil ca orice bărbat, nu poate rămâne indiferent la farmecul feminin al unei femei cum este Betsabea; iar Betsabea, sensibilă ca orice femeie, nu poate rămâne indiferentă la atenţiile unui bărbat interesant cum este David. Dar chiar acolo unde privirea masculină este lovită, iar sensibilitatea feminină trezită, începe responsabilitatea unui bărbat şi a unei femei. Minciuna, care este vândută astăzi drept cel mai sfânt adevăr, este că orice atracţie este un instinct irezistibil sau un destin fatal. În primul caz, îndrăgostirea sfârşeşte prin a se asemăna cu dorinţa instinctuală a animalelor, în al doilea caz cu fatalismul zodiacal. Şi într-un caz şi în celălalt se sfârşeşte prin a se convinge că inima nu poate fi guvernată şi, deoarece inimii nu i se poate porunci, se consideră că are dreptate cel care spune că trebuie să mergi încotro te îndreaptă inima! Inima, ne-a amintit Isus, se află acolo unde omul şi-a pus comoara sa (Mt 6,21). Este adevărat deci că inimii nu i se poate porunci, dar numai după ce ne-am hotărât unde să o alipim. Confuzia se naşte poate din faptul că inima se lipeşte în mod imperceptibil, prin nenumărate gesturi mărunte care, considerate în sine, apar inocent aşa cum este prelungirea privirii asupra celei care ne atrage sau a ne menţine sub privirile celui de care suntem atraşi. Admiţând faptul că îndrăgostirea este un fulger pe cerul senin, adulterul este o furtună mai mult decât previzibilă, iar dărâmarea fidelităţii este anticipată de infiltraţii şi crăpături. Isus ne face să observăm că adulterul este săvârşit deja cu mult înainte ca soţii să o termine în faţa avocatului: "Oricine priveşte o femeie ca să o dorească, a şi săvârşit adulterul cu ea în inima lui" (Mt 5,27-28). Dacă lucrurile stau aşa s-ar părea că pentru a rămâne fideli trebuie să devenim orbi sau să trăim în teroarea continuă de a nu întâlni pe cineva care să fie plăcut şi interesant. Încă o dată Isus dă adevărata măsură atunci când aminteşte că nu ceea ce este în afara omului şi intră în el îl contaminează, ci lucrurile care ies din om, acestea îl contaminează (Mt 7,15). Pasiunea adulteră nu atacă decât acolo unde focul iubirii matrimoniale nu mai este alimentat. Şi pentru a-l alimenta nu este de ajuns să ne reţinem ochii de la distracţii amoroase: trebuie să-i fixăm în ochii celui de care, poate într-o zi de acum îndepărtată, ne-am îndrăgostit mai întâi.

» înapoi la cuprins «