» înapoi la cuprins «

Samson şi Dalila: seducţia amoroasă

(Jud 16)

Nicicând iubirea nu a fost imaginată, cântată, filmată, măsurată în baza forţei sale seducătoare mai mult decât astăzi: seduc deci exist. Şi deoarece şi în sfera amoroasă s-a infiltrat logica avidă a consumului, cu cât seduc mai mult, cu atât exist mai mult. Secretul luciferic al succesului acestei convingeri rezidă în capacitatea sa de a stimula una dintre aspiraţiile cele mai originale ale inimii omeneşti: cucerirea celorlalţi. Nu că trebuie cenzurată în totalitate această aspiraţie instinctivă de a face o breşă în inima celuilalt: ea poate sluji drept mijloc de ofensare pentru la fel de înnăscutul nostru egoism, care ar sfârşi prin a ne închide în solitudinea inimii noastre. Şi totuşi, chiar cucerirea inimii altuia poate fi expresia cea mai elocventă a dorinţei noastre egoiste de a-l lega şi a-l domina pe celălalt până în intimitatea sa. În extraordinara cunoaştere a inimii omeneşti, Biblia intră în cutele artei de a seduce, surprinzând în flagrant, dincolo de trucul amoros, josnicia unora dintre acţiunile sale. O face povestind, cu mare perspicacitate psihologică, discuţia sentimentală dintre Samson şi Dalila. Ingredientele povestirii par să fie alese anume pentru a vorbi zilelor noastre: el, aşa cum pare să facă aluzie sensul ebraic al numelui Samson, este focos ca soarele şi frumos ca un zeu. Ea, aşa cum lasă să se înţeleagă rădăcina arabă a numelui Dalila, ştie să se "comporte ca un ghid amoros". Între cei doi există şi farmecul exotic şi riscul care aprinde dorinţa de aventură: sunt de doi poli opuşi şi, în plus, în conflict. Dar să venim la cele întâmplate. Intuind ascendentul Dalilei asupra lui Samson, duşmanii acestuia din urmă îi promit fermecătoarei filistene o mare sumă de bani în schimbul posibilităţii de a-l captura. Ispita monetară declanşează seducerea amoroasă: banii şi sexul sunt arme cum nu se poate mai eficace pentru a-i face pe oameni să capituleze! Stimulată de bani, dar poate şi mai mult încă, aşa cum se întâmplă nu de puţine ori cu femeile, de perspectiva de a seduce un bărbat atât de important şi considerat, Dalila începe să-l încercuiască pentru a cunoaşte secretul nemaiauzitei sale puteri care-i înspăimânta pe adversarii săi.

"Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare, şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit" (Jud 16,6).

Cel interogat, suspicios (cum sunt bărbaţii) în faţa interesului unei femei, dar şi doritor să-şi bată joc de ea (aşa cum sunt bărbaţii de cele mai multe ori), o pune pe Dalila pe un drum greşit aplicându-i o umilire usturătoare.

"Samson i-a zis: «Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om». Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea. Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: «Filistenii sunt asupra ta, Samson!» Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de câlţ când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea" (Jud 16,7-9).

Nimic nu este mai bun pentru a inflama dorinţa de răzbunare decât orgoliul rănit, mai ales cel feminin. Iar Samson, prin clasicul orgoliu masculin, întrece măsura repetând gluma de trei ori. Pe cât de usturătoare este înfrângerea unei femei, pe atât de mare este voinţa ei de a se revanşa. Iată atunci şantajul afectiv.

"Cum poţi spune: «Te iubesc!» când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare".

Iată atunci tenacitatea sa de neegalat:

"Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte şi şi-a deschis inima" (Jud 16,16).

Iată atunci arta sa erotică:

"Ea l-a adormit pe genunchii ei" (Jud 16,19).

Duplicitatea Dalilei învinge ingenuitatea lui Samson. Finalul povestit de Biblie dezvăluie cât de perfidă poate fi seducţia şi cât de tragic este să te laşi ispitit. Cu seducţia te poţi gândi ingenuu să te joci, de ea te poţi folosi în mod perfid cu duplicitate. Dintotdeauna s-a făcut aşa, chiar din timpurile biblice. Cu o singură diferenţă faţă de zilele noastre: nu se dădea drept iubire adevărată.

» înapoi la cuprins «