» înapoi la cuprins «

Isaac şi Rebeca: privirea asupra fiilor

(Gen 25)

Mai devreme sau mai târziu copilul devine dorinţa principală a unui cuplu, chiar şi în timpurile noastre, în care copiii devin tot mai rari şi unici. Imediat ce dorinţa se transformă într-un copilaş vivace în carne şi oase, lumea din jur suferă o schimbare totală. Chiar lumea părinţilor şi mai ales ea se lărgeşte, deoarece ochii lor nu mai sunt doar ochii soţilor care se caută, ci şi cei care se caută şi se opresc asupra altcuiva. Privirea asupra copilului nu este aceeaşi pentru tata şi pentru mama. Privirea paternă este mai raţională şi realistă pe când cea maternă este mai emotivă şi părtaşă. Diversitatea privirii părinţilor asupra copiilor şi asupra viitorului lor este înregistrată în Biblie în istoria matrimonială a lui Isaac şi Rebeca. Într-adevăr se povesteşte că Isaac avea o predilecţie pentru Esau, deoarece vânătoarea era pe gustul său, în timp ce Rebeca îl iubea mai mult pe Iacob (25,28). Predilecţia diferită a părinţilor pentru unul dintre cei doi gemeni nu era desigur un refuz al celuilalt copil şi totuşi îi conducea pe părinţi să aibă o părere diferită despre calităţile celor doi fii. Deşi s-a născut al doilea, Iacob este văzut de mama lui ca fiind mai adaptat să devină viitorul cap al familiei, în timp ce tatăl consideră că mersul normal al lucrurilor cere ca Iacob, doar al doilea născut să nu treacă peste Esau. Cum s-au sfârşit lucrurile este curios să citim în continuarea cărţii Genezei. Ceea ce ne interesează din această întâmplare este diversitatea de păreri asupra copiilor care poate să apară şi în cadrul cuplului care se înţelege cel mai bine. Această diversitate ar putea fi providenţială, nu numai cantitativ, deoarece patru ochi văd mai bine decât doi, ci şi calitativ, deoarece o privire diferită vede lucruri pe care celălalt nu le vede. Se întâmplă adesea, totuşi, ca diversitatea privirii asupra copiilor să fie fitilul care aprinde conflictul în cuplu. În cel mai fericit caz se începe a se discuta pentru a stabili cine dintre cei doi vede mai bine. Deci se ceartă susţinând fiecare propriul punct de vedere împotriva punctului de vedere al celuilalt. În cazurile cele mai dureroase se întâmplă ca fiul să devină ostatic: se aliază cu el împotriva soţului.

Conflictul poate să se sfârşească şi într-o mare desfăşurare de forţe şi de timp, care prevede implicarea pediatrului, a psihologului sau a expertului care este de rând pentru a creşte copilul în cel mai bun mod. Nu este inutil: inteligenţa părinţilor trebuie hrănită cu sfaturile celor care le pot da. Dar recurgerea la "experţi" relevă totodată ingenuitatea fatală de a crede că creşterea unui fiu este o problemă de reguli şi de sfaturi drepte. Nu există o creştere mai bună decât cea oferită de doi părinţi care se iubesc. Ceea ce e periculos nu este că tata şi mama au puncte de vedere diferite, ci că din cauza aceasta ajung să nu se mai iubească.

Nu este, oare, însăşi dorinţa copiilor ca mama şi tata să fie diferiţi? Cum ar putea altfel să înveţe diferitele glasuri şi tonalităţi ale iubirii? Dacă aşa stau lucrurile, este bine ca tata şi mama, în loc să insiste să caute cine dintre ei doi are privirea mai bună asupra fiului, să reînceapă să se privească în ochi pentru a regăsi acea privire bună asupra celuilalt, datorită căruia într-o zi s-a născut dorinţa de a da viaţă unui fiu. Atunci când cei doi vor regăsi iubirea care este la originea vieţii copilului lor, nu va întârzia să se găsească modul cel mai bun pentru a continua, împreună, să-l iubească. Fără iluzii, bineînţeles. Educarea unui copil, mai ales astăzi, se aseamănă cu un travaliu îndelungat, o naştere prelungită marcată de teamă şi durere, uneori insuportabile. Adesea roadele întârzie să sosească şi nu de puţine ori apare deziluzia şi descurajarea. În aceste cazuri, când legătura cu fiul este în criză, este foarte important ca legătura de cuplu să rămână solidă. Din iubirea matrimonială poate veni forţa pentru a continua să-şi dea propria viaţă, ca părinţi, deoarece tocmai acea iubire a fost în stare, într-o zi, să dea naştere vieţii copilului.

» înapoi la cuprins «