» înapoi la cuprins «

Scrisoare pastorală: Crăciun 2007

Vă anunţ o mare bucurie (Lc 2,10)

Sfinţiile voastre,
Dragi confraţi întru preoţie,
Dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi,

Misterul pe care-l celebrăm de sfântul Crăciun ne umple inima de bucurie, de lumină şi speranţă. Dumnezeu se face om, ia asupra sa firea noastră, coboară într-o familie de pe acest pământ, pentru a ne introduce în sânul familiei trinitare din ceruri, pentru a ne face părtaşi de firea sa dumnezeiască.

De la cântul de preamărire al îngerilor de pe câmpul Betleemului, de la bucuria păstorilor şi a magilor veniţi din răsărit şi până în zilele noastre, vestea naşterii Mântuitorului a cuprins tot pământul, a străbătut toată istoria şi a ajuns la noi.

Folosindu-mă de cuvintele îngerului, care i-a surprins şi i-a îmbucurat pe păstori, vă adresez şi anul acesta mesajul meu şi al nostru de sfintele sărbători, spunându-vă din inimă: "Nu vă temeţi, căci vă vestesc o mare bucurie, care va fi pentru tot poporul: astăzi în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul" (Lc 2,10).

Adresându-se credincioşilor din nordul Africii de sărbătoarea naşterii Domnului, sfântul Augustin le spunea: "Celebrăm naşterea Domnului cu mare sărbătoare. Să se bucure oamenii, să se bucure mamele. Cristos s-a făcut om şi s-a născut dintr-o femeie. Bucuraţi-vă, voi copii sfinţi, care aţi ales să-l urmaţi pe Cristos. Bucuraţi-vă, voi fecioarelor sfinte, Fecioara a născut pentru voi un mire, care nu vă lezează integritatea voastră. Bucuraţi-vă, voi cei drepţi, pentru că este naşterea celui care face dreptate. Bucuraţi-vă, voi cei slabi şi bolnavi, pentru că este naşterea Salvatorului. Bucuraţi-vă, voi cei închişi, pentru că este ziua de naştere a Eliberatorului. Bucuraţi-vă, voi cei ce slujiţi, pentru că s-a născut Stăpânul tuturor. Bucuraţi-vă, voi oameni liberi, pentru că este ziua de naştere a Biruitorului. Să se bucure toţi creştinii, căci este naşterea lui Cristos!" (Serm. 184.2).

Acest îndemn adresat încă de la început de îngeri, proclamat în istorie de sfinţii părinţi şi repetat fără încetare de sfânta Biserică şi de liturgia Crăciunului, este valabil pentru toţi şi pentru totdeauna. Veacurile şi istoria ne confirmă cuvintele îngerului: "Vă vestesc o mare bucurie".

Care este această bucurie?

Fiul lui Dumnezeu devine om, se face asemenea nouă

Evanghelistul Ioan ne asigură de acest lucru chiar din primele rânduri ale evangheliei sale: "Cel care era la început" (In 1,1) şi "prin care toate au luat fiinţă" (v. 3) "s-a făcut om şi a locuit între noi, iar noi am văzut slava lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (cf. In 1,14). El, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ca şi Tatăl, ia asupra sa condiţia noastră omenească; el îl face vizibil pe Tatăl pe pământ, după afirmaţia apostolului Paul din Scrisoarea către Coloseni: "El este chipul (vizibil) al Dumnezeului nevăzut, primul născut dintre toate creaturile" (cf. Col,15).

Dacă acesta este adevărul, atunci bucuria naşterii Domnului, este cea mai mare bucurie din câte există pe pământ.

Orice naştere, orice copil, este un dar ceresc, transmis lumii de Dumnezeu prin părinţi, este un adevărat motiv de bucurie. Pruncul divin, Isus cel născut din Fecioara Maria la Betleem şi încredinţat grijii părinteşti a sfântului Iosif, este garanţia acestei bucurii. "Bucură-te, o Marie, maica lui Dumnezeu, tezaur venerat de întreaga lume, lumină care nu se mai stinge niciodată, strălucitoare coroană a fecioriei, templu indestructibil, mamă şi fecioară în acelaşi timp; din tine s-a născut cel despre care vorbeşte sfânta evanghelie: «Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului»", precizează cu atâta claritate sfântul Ciril din Alexandria (PG 77,1054).

Naşterea lui Cristos este începutul poporului lui Dumnezeu, este ziua de naştere a capului, este ziua de naştere şi a trupului.

Trebuie să ne manifestăm cu bucurie la marea sărbătoare a Crăciunului şi să declarăm cu sfântul apostol Paul: "Harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii, învăţându-ne să respingem nelegiuirea şi poftele lumeşti, ca să trăim în veacul de acum cu înţelepciune, cu dreptate şi cu evlavie, aşteptând speranţa fericită şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Isus Cristos" (Tit 2,11-13).

Acesta este crezul nostru de Crăciun, aceasta este convingerea noastră, când celebrăm Naşterea Domnului şi aceasta trebuie să fie speranţa noastră.

"Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu", cântă Biserica din răsărit şi din apus la marea sărbătoare a Naşterii Domnului.

De ce să ne bucurăm de Crăciun?

Pentru că Isus s-a născut într-o familie

El consacră astfel opera pe care Tatăl a stabilit-o încă de la începutul lumii, ca să fie leagănul vieţii şi sanctuarul iubirii, când l-a creat pe om, bărbat şi femeie, şi le-a spus primilor părinţi, Adam şi Eva: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul". El a stabilit ca viaţa să fie darul său prin cei pe care i-a ales colaboratori, tatăl şi mama, bărbatul şi femeia.

Opera sa este sacră şi nu trebuie să uităm că de această instituţie depinde întreaga societate umană şi viitorul omenirii.

Când Fiul lui Dumnezeu trebuia să vină în lume printr-o femeie, însuşi Duhul Sfânt şi de viaţă dătătorul a intervenit şi a ales o fecioară sfântă şi curată, realizând cu ea şi în ea, nu o lucrare omenească, ci una dumnezeiască, unică în istoria mântuirii.

Îngerul Domnului, trimisul său special, arhanghelul Gabriel, îi explică Mariei planul şi hotărârea divină prin cuvintele: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va numi; pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil", aşa ne asigură sfântul Luca în capitolul întrupării şi al copilăriei lui Isus.

Dumnezeu a creat un ambient ceresc pentru Fiul său: o mamă fecioară, curată şi sfântă, şi un tată legal, feciorelnic şi devotat. Pe braţele mamei Maria s-a odihnit pruncul divin şi de ocrotirea fidelă a omului drept Iosif, din casa lui David, s-a bucurat Fiul lui Dumnezeu în familia din Nazaret.

Planul lui Dumnezeu a fost clar; pentru viaţă, pentru iubire şi pentru desăvârşire este nevoie de o iubire de mamă şi de o grijă specială de tată.

Astfel familia, pe care Dumnezeu a conceput-o încă din paradisul pământesc, care stă la baza dezvoltării societăţii umane, a fost sfinţită şi confirmată de însuşi Fiul său, pruncul dumnezeiesc, venit pe pământ. Pentru toţi oamenii, dar mai ales pentru creştini, familia este un lucru sacru şi nu poate fi înlocuită niciodată de voinţa şi capriciile oamenilor afectaţi de urmările păcatului strămoşesc.

Ne bucurăm ca şi prin această sfântă ocazie a Crăciunului să redescoperim rolul, nu numai al sfintei familii din Nazaret, ci şi al fiecărei familii, bazate pe sacramentul sfânt al Căsătoriei.

În planul pastoral, vom încerca etapă cu etapă ca în noul an liturgic să ne apropiem mai mult de instituţia divină a familiei şi să-i conturăm conţinutul şi rolul fundamental la transmiterea vieţii şi la asigurarea continuităţii acestui dar divin în istoria omenirii.

Când ne apropiem de ieslea din Betleem şi când îi însoţim pe păstori şi pe magi, îl vom găsi pe pruncul dumnezeiesc în braţele Maicii sale şi sub privirea plină de mirare şi iubire a sfântului Iosif.

Acesta este adevărul ce ne face cu adevărat să considerăm sărbătoarea Crăciunului ca pe un gest de condescendenţă dumnezeiască, prin care cerul ne face cel mai mare şi sfânt dar, darul vieţii, darul pruncului divin, darul ce ne umple inima de adevărată şi trainică bucurie.

Să mergem cu bucurie la Betleem

Marele predicator al zilelor noastre, Angelo Comastri, face o reflecţie într-o omilie de Crăciun: "Dacă m-aş afla singur într-o biserică în ziua de Crăciun, mi-aş da jos pantofii sau ghetele şi aş parcurge încet toată lungimea bisericii, amintindu-mi de drumul care duce la Betleem. Apoi aş îngenunchea în faţa pruncului Isus şi i-aş dărui două lacrimi; da, două lacrimi: una de regret că nu am ascultat vocea cea plăcută a Betleemului şi cealaltă, că până acum nu am înţeles lecţia minunată a pruncului".

Să ne punem, aşadar, încă o dată întrebarea: ce s-a întâmplat la Betleem?

Dumnezeu e cu noi, Dumnezeu e prezent între noi, Dumnezeu vrea să rămână în orice familie prin darul vieţii şi prin orice copil.

Tuturor slujitorilor altarelor, tuturor credincioşilor noştri, tuturor oamenilor de bunăvoinţă şi tuturor familiilor noastre, pace şi adevărată bucurie de Crăciun.

Sărbători fericite!

Crăciun 2007

Petru Gherghel, episcop de Iaşi