» înapoi la cuprins «

Cateheza nr. 12

Iunie 2009

Ultimii ani ai apostolului Paul

În cadrul acestei ultime cateheze, luăm în consideraţie ultima perioadă din viaţa apostolului Paul, respectiv perioada cuprinsă între arestarea Apostolului la Ierusalim în anul 58 şi martiriul său la Roma. Ultimii ani ai vieţii sfântului apostolul Paul sunt învăluiţi într-un fel de nebuloasă din cauza lipsei informaţiilor din cartea Faptele Apostolilor. Astfel, reconstituirea acestei perioade se face pe baza câtorva indicii din scrisorile pastorale şi a unor tradiţii care au un anumit grad de certitudine. Din corelarea acestor date putem reconstitui următoarea succesiune de evenimente, pe care o prezentăm mai jos.

În anul 58, apostolul Paul pleacă de la Corint şi ajunge la Ierusalim. Ajuns acolo, apostolul Paul este primit cu bucurie de către fraţi, cărora le încredinţează colecta pe care o adunase în Bisericile pe care le întemeiase. La Ierusalim, Apostolul este informat despre acuzele care circulau la adresa lui, iar opoziţia faţă de el se concretizează într-o revoltă în popor: apostolul Paul este acuzat în mod fals de către iudei că ar fi introdus nişte păgâni în templu. În urma acestei revolte, apostolul Paul este pus în lanţuri de către tribunul Lisias în fortăreaţa Antonia din Ierusalim. Lisias, aflând că iudeii vor să-l ucidă pe Paul prin înşelăciune, îl transferă cu o escortă puternică la Cezareea unde se afla procuratorul Felix. Acolo, Paul rămâne doi ani, până la sosirea procuratorului Festus, succesorul lui Felix. Procuratorul Festus vrea să-l trimită pe Paul la Ierusalim pentru a compărea în faţa acuzatorilor săi, însă Apostolul, cunoscând viclenia acuzatorilor săi, face apel la judecata cezarului. Astfel, cauza lui Paul va fi judecată la Roma.

De la Cezareea, apostolul Paul va merge ca prizonier la Roma, dar în timpul călătoriei, corabia lor va suferi un naufragiu, ceea ce a făcut ca Paul să rămână trei luni într-o insulă, probabil Malta, unde continuă să predice evanghelia. Ajuns la Roma, cauza sa nu a fost judecată imediat. Apostolul a primit permisiunea de a locui într-o casă din Roma în regim de domiciliu obligatoriu (custodia libera). Acolo rămâne doi ani, continuând să predice evanghelia celor pe care îi întâlnea (cf. Fap 28,30).

După această informaţie de la sfârşitul cărţii Faptele Apostolilor, istoria vieţii apostolului Paul poate fi reconstituită numai indirect, pe baza unor indicii din scrisorile pastorale şi din tradiţii extrabiblice. Se pare că după cei doi ani de arest la domiciliu, Paul este repus în libertate. Înainte de a fi din nou liber, spre sfârşitul primei captivităţi la Roma, Paul anunţă venirea sa la Filemon (cf. Flm 22) şi la Filipi (cf. Fil 2,23.24), dar vizita nu pare să fie apropiată, deoarece depinde de rezultatul procesului. Se pare că Paul a avut câştig de cauză şi a fost eliberat. Ce s-a întâmplat cu Apostolul în această perioadă?

Ştim din Scrisoarea către Romani că apostolul Paul intenţiona să meargă în Spania pentru a predica evanghelia şi acolo (cf. Rom 15,24.28). A ajuns apostolul neamurilor în Spania? Nu putem fi siguri de acest lucru, din lipsa informaţiilor de primă mână, dar mărturiile unor documente creştine vechi par să susţină această posibilitate. Iar dacă a ajuns în Spania, Paul trebuie să fi rămas destul de puţin timp acolo, deoarece dorea să viziteze din nou Bisericile din est.

După această perioadă de libertate, Paul este arestat din nou şi îl regăsim la Roma, de data aceasta într-o stare de detenţie dură, abandonat de toţi şi lipsit de încurajarea creştinilor din Roma. Din această perioadă posedăm mărturia din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei: "Eu de acum sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa. De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care au iubit arătarea lui" (2Tim 4,6-8). În acest text, limbajul folosit de apostolul Paul este deosebit de sugestiv: textul grecesc spune: "Timpul dezlegării mele a sosit". Cuvântul grecesc an?lysis (dezlegare) este un termen tehnic din ambientul navigaţiei maritime şi se referă la dezlegarea corabiei, desprinderea ancorei şi ridicarea pânzelor pentru a ieşi în larg. Avem aici un limbaj extrem de evocator, care dezvăluie starea sufletească a apostolului neamurilor înainte de plecarea sa. Paul era pregătit de plecare pentru a porni în larg pe oceanul nemărginit al lumii lui Dumnezeu.

Cât priveşte sfârşitul vieţii apostolului Paul, din mărturiile şi tradiţiile extrabiblice putem deduce, cu un anumit grad de probabilitate, aceste date: apostolul Paul a suferit martiriul prin decapitare în apropiere de Roma, într-un loc numit Aquae Salviae (acum Tre Fontane), undeva la est de Via Ostiense, la puţini kilometri de splendida bazilică "San Paolo fuori le Mura", unde se află mormântul Apostolului. Martiriul prin decapitare a avut loc pe la sfârşitul domniei lui Nero. După opinia cea mai comună, sfântul Paul a suferit martiriul în acelaşi an şi în aceeaşi zi cu sfântul Petru; mai mulţi părinţi latini ai Bisericii au susţinut că martiriul celor doi a avut loc în aceeaşi zi, dar nu în acelaşi an. Cert este că, din timpuri străvechi, solemnitatea apostolilor a fost celebrată la 29 iunie, zi în care este comemorată moartea lor de martiri.

Nu putem să nu facem în final o referinţă la perspectiva pe care ne-o oferă Noul Testament asupra ultimei perioade din viaţa apostolului neamurilor. Cartea Faptele Apostolilor, la care am făcut referinţă mai sus, ne dă în final următoarea informaţie despre Paul ajuns captiv la Roma: "El a rămas doi ani întregi în aceeaşi locuinţă închiriată şi îi primea pe toţi cei care veneau la el. El predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus cu tot curajul şi nestingherit" (Fap 28,30-31). Cartea lui Luca se încheie, aşadar, cu o informaţie despre Paul care predică evanghelia la Roma. De ce apostolul Luca se opreşte aici cu relatarea sa despre sfântul Paul? Oare nu ştia despre moartea de martir a Apostolului? Evident că ştia - Luca scrie această carte la aproximativ 20 de ani după moartea lui Paul -, dar pentru sfântul Luca, relevant nu este atât faptul morţii lui Paul, ci faptul că vestea cea bună a lui Isus Cristos şi despre Isus Cristos este predicată în chiar inima Imperiului Roman. Aşadar, "miza" operei lui Luca este una misionară.

Diferiţi autori au remarcat că sfântul Luca, oprindu-se cu relatarea sa aici, a lăsat cartea sa "neterminată". De ce? Nu putem fi siguri de următoarea interpretare, dar ne putem întreba, dacă nu cumva Luca a lăsat cartea Faptele Apostolilor în mod intenţionat neterminată, lăsând să se înţeleagă că această carte va trebuie să fie scrisă în continuare de viitoarele generaţii de creştini, care trebuie să privească la apostolul Paul ca la un model de a trăi creştinismul şi de a-l face cunoscut pe Cristos pretutindeni.

Celebrând primele Vespere ale solemnităţii Sfinţilor Petru şi Paul, la data de 28 iunie 2007, în bazilica "San Paolo fuori le Mura", papa Benedict al XVI-lea afirma: "Acţiunea Bisericii este credibilă şi eficace numai în măsura în care cei care fac parte din ea sunt dispuşi să plătească "personal" fidelitatea lor faţă de Cristos, în orice situaţie".