» înapoi la cuprins «

Cateheza nr. 1

Iulie 2008

Fascinaţia sfântului apostol Paul

Pe bună dreptate s-a afirmat că sfântul apostol Paul merită să fie cunoscut de cei care nu s-au aplecat niciodată asupra scrierilor sale şi să fie aprofundat de cei care sunt deja familiarizaţi cu el. De fapt, a-l cunoaşte pe sfântul Paul înseamnă a pătrunde într-un univers fascinant al unui om din vremea începuturilor Bisericii, căruia Dumnezeu, cel unic în fiinţă şi întreit în persoană, i s-a revelat într-un mod unic. Datorită măreţiei sale, apostolul Paul a fost definit drept "al doilea fondator al creştinismului", dar această definiţie este ambiguă, întrucât îl plasează pe apostolul neamurilor la acelaşi nivel cu Isus sau ca alternativă a lui Isus. Paul nu este un al doilea fondator al creştinismului, dar este adevărat că el transpune într-un nou orizont socio-cultural mesajul mântuirii adus de Isus Cristos.

Toate generaţiile de creştini, de la începuturi până astăzi, au privit spre sfântul Paul ca spre o personalitate unică şi fascinantă, în viaţa şi scrierile căruia au descoperit comori extraordinare. Fascinat de "superioritatea cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul" (Fil 3,8), apostolul Paul a facilitat creştinilor de ieri şi de azi cunoaşterea şi înţelegerea misterului lui Isus Cristos şi a operei sale răscumpărătoare în favoarea tuturor oamenilor. Această primă cateheză paulină îşi propune să prezinte câteva mărturii din diferitele perioade ale istoriei Bisericii, care pun în lumină ce a însemnat apostolul Paul pentru generaţiile trecute de creştini şi ce înseamnă pentru noi, cei de astăzi.

Paul din Tars nu a primit nici o atenţie din partea lumii mari a primului secol al erei creştine, nefiind menţionat nicăieri în literatura greco-romană. Dar şi literatura iudaică tace despre el. În creştinism însă, sfântul Paul s-a bucurat de o atenţie unică, dar nu egală în toate epocile istoriei Bisericii.

Începem cu primul secol al erei creştine, perioadă în care Paul din Tars a exercitat asupra creştinilor o fascinaţie extraordinară. Aceştia au adunat scrisorile sale ca pe nişte comori de mare preţ şi le-au răspândit pretutindeni, recunoscându-le autoritatea şi inspiraţia. De fapt, din punct de vedere istoric, scrierile sale sunt primele care vor face parte din canonul celor 27 de scrieri ale Noului Testament. Pentru a ne face o idee despre atenţia şi respectul de care s-a bucurat apostolul neamurilor în primul secol creştin este suficient să ne gândim că Faptele Apostolilor, care tace cu privire la activitatea celor mai mulţi dintre cei doisprezece apostoli, dedică mai bine de jumătate din pagini vieţii şi extraordinarei opere misionare a lui Paul din Tars.

Printre mărturiile părinţilor apostolici se remarcă elogiul adus lui Paul de către sfântul Ignaţiu de Antiohia, martirizat la Roma înainte de 117 d.C. În Scrisoarea către efeseni, Ignaţiu de Antiohia, adresându-se celor din Efes, evocă personalitatea sfântului Paul cu aceste cuvinte: "Voi sunteţi cei iniţiaţi în taine împreună cu Paul, omul cel sfinţit, cel ce a suferit martiriul, cel vrednic de fericire, pe ale cărui urme facă Dumnezeu să fiu găsit şi eu, când voi ajunge înaintea lui Dumnezeu; pe urmele lui Paul, care, într-o întreagă epistolă, vă pomeneşte pe voi în Cristos Isus".

Din perioada patristică avem mărturia sfântului Ieronim († 420), marele traducător şi interpret al Bibliei, care nu ezitase să scrie că Paul "nu se preocupa atât de mult de cuvinte, o dată ce pusese în siguranţă semnificaţia". În scrierile sale, apostolul neamurilor nu se preocupă atât de mult de frumuseţea discursului, deşi are unele pagini de o perfecţiune literară unică, ci preferă să numească lucrurile într-o manieră directă.

Sfântul Augustin († 430) a fost influenţat decisiv de sfântul Paul în ultima şi cea mai importantă fază a vieţii sale (cca. 396-430). Iată mărturia sa despre impactul pe care cunoaşterea scrierilor apostolului neamurilor l-a avut asupra sa: "Cu aviditate m-am aruncat atunci asupra venerabilelor Scripturi inspirate de Duhul tău, mai ales asupra acelora ale apostolului Paul; şi atunci s-au risipit întrebările care mai înainte mă făcuseră să găsesc contradicţii interne şi discordanţe cu afirmaţiile Legii şi ale Profeţilor. Mi-a apărut atunci unică viziunea acelor voci caste şi am ajuns la un tremurător entuziasm" (Confessiones, VII, 21).

De la perioada sfinţilor părinţi, facem un salt până la perioada reformei din secolul al XVI-lea, perioadă din care avem frumoasa mărturie a reformatorului german Martin Luther. Acesta voia ca toţi creştinii, nu numai să înveţe cuvântul lui Paul "pe de rost, cuvânt cu cuvânt", ci, mai mult, să folosească scrierile sale mereu ca o "pâine zilnică a sufletelor".

În acelaşi secol, un mare cercetător al Scripturilor, Erasmus de Rotterdam († 1536) spunea: "Se asudă pentru a explica ideile poeţilor şi ale oratorilor, dar cu acest scriitor (Paul) se asudă şi mai mult, pentru a înţelege ce vrea şi unde ţinteşte". Într-adevăr, limbajul din scrisorile pauline nu este uşor, ci presupune un efort din partea celui care citeşte.

Din secolul al XVI-lea trecem la o mărturie din perioada contemporană, dar rămânem la aceeaşi temă, respectiv limbajul paulin. Prestigiosul biblist italian Gianfranco Ravasi caracterizează limbajul paulin astfel: "Limbajul său este efectiv ciudat, pătruns de năvălnicia gândirii sale şi de pasiunea sa: el nu vrea ca incandescenţa mesajului care trebuie comunicat să se răcească în tiparele reci ale stilului şi regulilor, în fine a unui text frumos. Dar chiar această rebeliune devine motivul fascinaţiei pe care Apostolul a exercitat-o întotdeauna cu scrierile sale". Şi-l citează mai departe pe celebrul episcop şi orator francez Bossuet, care, într-un panegiric din 1659, afirma că sfântul Paul "nu măguleşte urechile, ci loveşte direct la inimă".

Acelaşi Ravasi observă cum acel cuvânt sobru al Apostolului e exercitat o influenţă extraordinară asupra ambientului cultural din primele secole ale erei creştine, făcând să cadă atâtea structuri şi locuri comune ale puterii şi culturii imperiale romane. Ceea ce s-a întâmplat atunci, se întâmplă şi astăzi, aşa cum observă scriitorul şi regizorul italian Pier Paolo Pasolini, care scrie: "Paul este aici, astăzi, între noi. El demolează în manieră revoluţionară, cu simpla forţă a mesajului său religios, un tip de societate fondată pe violenţa de clasă, pe imperialism, pe sclavagism".

De unde această putere extraordinară a cuvântului apostolului Paul şi puterea sa transformatoare? Răspunde acelaşi Gianfranco Ravasi: "Puterea, pasiunea şi entuziasmul mesajului său religios constau în iubirea pentru Isus Cristos. O iubire care îl face să dicteze paginile cele mai intense şi mai splendide".

Pentru a-l înţelege pe sfântul Paul este necesar să luăm în mână şi să citim scrisorile sale, care sunt în măsură să dea un sens speranţei omului de astăzi. Cine deschide Noul Testament pentru a citi scrierile apostolului Paul descoperă acolo viziunea unui om căruia Dumnezeu i-a revelat viitorul, găseşte acolo un chip uimit de victoria luminii.