Veni o furtuna puternica si Domnul Dumnezeu permise ca râurile sa iasa din matca. Peste tot se zicea ca tara este sub apa.
Printre cei carora apa le-a inundat casele era si un taran temator de Dumnezeu. Când apa patrunse în bucatarie se muta cu familia sa la etajul casei. Când el si familia privira pe fereastra, au vazut o barca ce trecea prin fata lor. Echipajul facu din mâna si striga: "Veniti! Va vom duce în siguranta!" Dar taranul temator de Dumnezeu raspunse: "Dumnezeu ne va salva". Apa crescu mai mult. Se urca pâna la etajul superior si taranul cu toti ai sai au trebuit sa se mute la mansarda. Din nou veni o barca si oamenii din ea au strigat catre taran sa vina la bord. Dar taranul raspunse la fel: "Lasati, Dumnezeu ne va ajuta". Dar apa urca si mai mult. Taranul cu ai sai au trebuit sa stea pe acoperis si sa se tina de hogeag. Apa le spala picioarele. Atunci veni barca pentru a treia oara si oamenii au vrut sa le dea o mâna de ajutor. Dar taranul temator de Dumnezeu, în încrederea sa de nezdruncinat în Domnul, refuza acest ajutor: "Domnul ne va salva din acest mare impas", striga înca o data taranul.
Atunci venira valuri puternice si luara acoperisul pe sus si dusera la vale pe toti din familie.
Taranul intra deceptionat si revoltat la tronul celui Preaînalt si-i spuse lui Dumnezeu: "Ce ne-ai promis si ce ai facut? De ce n-ai venit în ajutorul meu si al celor ai mei când ne aflam în cea mai mare strâmtorare?" Dumnezeu îi spuse calm: "Nu stiu ce vrei. Asta-seara ti-am trimis de trei ori o barca...!"