Cu multi ani în urma a fost odata o mare seceta pe pamânt: toate fluviile si fântânile au secat, toti copacii, arbustii si pasunile s-au uscat si oameni si animale au murit de sete. Într-o noapte, o fetita a mers atunci de acasa cu un ulcior în mâna ca sa caute apa pentru mama sa care era bolnava. Fetita nu gasi apa nicaieri si, de oboseala, se întinse pe iarba si adormi. Când se trezi si se uita dupa ulcior, acesta era aproape plin cu apa clara si proaspata. Fetita se bucura si voi sa bea, dar se gândi ca atunci nu va mai ajunge pentru mama ei, si fugi cu ulciorul acasa. Asa de grabita era, încât nu observa cum un catel se propti înaintea picioruselor ei. Ea se împiedica si cazu, iar catelul tiui de durere. Fetita întinse mâna dupa ulcior. Credea ca apa s-a scurs. Dar nu! Ulciorul statea vertical pe pamânt si nu se varsa nici macar o picatura. Atunci fetita turna putina apa în causul palmei si o întinse catelusului. Acesta linse si deveni din nou vesel. Fetita lua din nou ulciorul în mâna si iata ca acum nu mai era din lemn, ci din argint.
Fetita alerga acasa si i-o înmâna mamicii. Mamica îi spuse: "Si asa trebuie sa mor, bea tu!" Dadu ulciorul fetitei. În aceeasi clipa, ulciorul de argint se transforma în aur. Atunci fetita nu s-a putut opune mult timp si duse ulciorul la buzele sale, când un drumet intra în camera si ceru o înghititura de apa. Fetita lua ulciorul de la gura si i-o dadu lui. Si iata, pe ulcior aparura deodata sapte diamante mari si din fiecare tâsnea un izvor de apa limpede si proaspata.