Când construisera orasul, s-au adunat si si-au prezentat reciproc operele mâinilor lor. Simpaticul merse ziua întreaga cu ei de la casa la casa si-i lauda pe toti. El însusi nu vorbi de lucrarea mâinilor sale si nimanui nu-i prezenta casa. Se facu seara si în piata orasului se adunara din nou cu totii, si pe un podium înainta fiecare sa-si expuna caracteristicile casei sale în legatura cu stilul, marimea si durata de constructie, ca astfel sa se vada cine a construit cea mai mare casa, cea mai frumoasa si în cel mai scurt timp. Si, dupa alfabet, veni si rândul simpaticului. El aparu jos, înaintea podiumului, purtând pe umeri un toc de usa. Îsi expuse raportul sau: acest toc de usa era tot ceea ce facuse pentru casa sa.
Se facu liniste. Deodata conducatorul adunarii se ridica în picioare. "Sunt uimit", spuse el în timp ce hohote de râs pluteau în aer, dar el continua: "Sunt uimit ca abia acum a venit vorba de acest lucru. Acest simpatic a fost peste tot pe timpul constructiei si a ajutat oriunde: pentru casa aceea a facut frontonul, acolo a montat o fereastra, nu mai stiu care; pentru casa de vizavi a proiectat casa. Nu este de mirare ca apare aici cu un toc de usa în spinare, care altminteri este frumos, dar ca el însusi nu are nici o casa. Având în vedere timpul lung pe care l-a dedicat construirii caselor noastre - lucrarea acestui toc este o adevarata capodopera - propun de aceea sa-i acordam lui premiul pentru buna constructie".
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
