Acum se afla deja pe drumul retur. Grija lui cea mare era ca flacara sa nu se stinga. Pe drum se întâlni cu unul caruia îi era frig, pentru ca nu avea foc. Acesta îl ruga sa-i dea sa aprinda focul de la flacara sa. Initial nu voia, caci, se gândea el, aceasta flacara sfânta nu se potriveste cu un lucru asa de lumesc. Apoi însa îi dadu. Continuându-si drumul, deodata se ivi o puternica furtuna care, în ciuda opozitiei sale, îi stinse flacara. Atunci îsi aminti de cel caruia îi daduse sa-si aprinda focul. Daca ar fi trebuit sa mearga din nou în acel loc îndepartat, dar sfânt, nu ar mai fi putut pentru ca ar fi trebuit sa treaca din nou peste mari si munti. Dar pâna la acel om, pe care l-a ajutat, a putut sa se întoarca.