Sa educam prin pilde si povestioare

Capitolul 8. Dumnezeu / Rugaciune

177. Deseori stam singuri

Ochiul spuse într-o zi: "În spatele acestor vai, în negura albastrie, vad un munte. Nu-i asa ca-i frumos?" Urechea pândi si, dupa o clipa, spuse: "Unde se afla un munte? Nu vad nimic!" La care mâna spuse: "Încerc, fara succes, sa-l ating. Nu gasesc nici un munte". Nasul spuse: "Nu miros nimic. Nu este nici un munte în apropiere". Atunci ochiul se întoarse în alta directie. Iar ceilalti discutau mai departe despre aceasta înselaciune ciudata si ajunsera la urmatoarea concluzie: "Ceva nu e în regula cu ochiul".