Un tânar, care se straduise foarte mult timp sa învete sa se roage, îsi dadu seama ca experienta rugaciunii nu avea nici un efect asupra lui. Ba mai mult, rugaciunea i se parea precum apa care se strecoara printre degete si care nu poate fi oprita. Fiind descurajat, voia sa abandoneze rugaciunea si meditatiile. Dar auzi de la un prieten de existenta unui întelept în pustiu, care era un maestru al rugaciunii si al meditatiei. Deci se hotarî sa porneasca la drum spre acest întelept. Ajuns aici, îi spuse: "De mult timp m-am apucat de rugaciune, dar n-am simtit nici un efect în viata mea. Si, auzind ca esti un maestru al rugaciunii, am venit la tine sa-mi dai un sfat. Spune-mi, te rog, cum trebuie sa ma rog ca sa simt plinatatea rugaciunii?" "Bine, prietene! Ia te uita! La cca. 100 m se vede un râu. Ia acest cos de nuiele, chiar daca este murdar, si adu-mi-l plin cu apa".
Tânarul se duse la râu, umplu cosul, dar pâna sa ajunga la întelept, cosul se goli. Tânarul a fost trimis înca o data, dar si de data aceasta se întâmpla la fel. Fiind rugat sa mearga pentru a treia oara, tânarul îi spuse înteleptului: "Maestre, tu vezi doar ca nici un pic de apa nu se poate cara cu un asemenea cos. Cosul a ramas precum a fost". "Prietene, îi replica înteleptul, acum cosul este curat. Tot asa se întâmpla si cu rugaciunea. Când te rogi, ai impresia ca ramâi cum ai fost înainte, dar în realitate nu este asa, pentru ca rugaciunea curata. Ea curata sufletul omului".
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
