Sa educam prin pilde si povestioare

Capitolul 8. Dumnezeu / Rugaciune

163. A uita chipul mamei

Într-o clasa întâi a unei scoli din Padurea Neagra, un copil începu sa plânga chiar la prima ora de desen. Colega lui îl înstiinta pe învatatorul clasei si, numaidecât, acesta îl întreba pe micut de ce plânge. Din cauza lacrimilor, copilul la început nici nu putea sa vorbeasca. Sughitea si îsi stergea ochii cu mânutele. Totusi învatatorul insista iubitor: "Ce te doare?" Micutul prinse curaj si-i spuse: "Am uitat cum arata mama mea". Copiii, desigur, începura sa râda. Dar învatatorul îl întelese pe copil si-i spuse cu iubire: "Ah! Ai uitat chipul mamicii tale. Bineînteles ca e ceva rau. Du-te imediat acasa si uita-te din nou la mamica ta!" Copilul merse acasa si nu dupa mult timp se întoarse, lua creionul în mâna si începu numaidecât sa deseneze bucuros.