Un preot era abatut pe un drum stâncos. În drum facu un popas la un prieten de-al sau, care era si el preot. Acestuia îi povesti istoria vietii sale triste, cât de putin îl iubise pe Dumnezeu si cât de putin slujise oamenilor; cum încalcase toate poruncile si cum îi scandalizase pe oameni. Credea ca vina sa era prea mare pentru a mai putea spera înca în milostivirea lui Dumnezeu.
Prietenul sau îi replica: "Dar tu stii ca milostivirea lui Dumnezeu este neînchipuit de mare. El ne ofera mereu iubirea sa iertatoare. Trebuie doar s-o acceptam". Preotul ramase însa nemângâiat. "Inima mea este asemenea unei galeti ciuruite, spuse el. Îndata ce Dumnezeu toarna în ea iertarea sa, ea se pierde". Prietenul îl apuca de mâna si-i zise: "Poate ca inima-ti este ca si o galeata ciuruita, dar daca este aruncata în marea iubirii milostive a lui Dumnezeu, nu mai conteaza câte gauri are galeata, caci marea iubirii lui Dumnezeu te cuprinde pe dinauntru si pe dinafara, pe dedesubt si pe deasupra si din toate partile".
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
