Aproape o suta de copii se adunasera la o biserica dintr-un sat de ses din Norvegia. Unii dintre ei au venit de departe, caci înca nu vazusera o biserica. La predica, episcopul a încercat sa închege o discutie cu copiii. Prima sa întrebare, una foarte usoara, ca sa sparga gheata, a fost: "Cum se numeste casa în care ne aflam?" Toti strigara: "Biserica". "Si de ce avem nevoie de un asemenea lacas care se numeste biserica?" Mai multe mânute erau ridicate. Un baietel raspunse: "Pentru edificare". Episcopul se bucura nespus. El întreba: "Dar daca tu spui "edificare", înseamna atunci ca aici în biserica exista ceva ce trebuie construit, edificat?" Baietelul nu zabovi sa raspunda: "Trebuie sa construim viata vesnica în inimile noastre".
Niciodata nu primi episcopul un asemenea raspuns. Nici învatatorii copilului, întrebati fiind mai târziu, nu stiau de unde avea el acest raspuns. În carti nu se gaseste acest raspuns. Episcopul purta acest raspuns oriunde mergea. El spunea: "De la un baietel am învatat ce este o comunitate. O comunitate sunt aceia care se ajuta sa construiasca reciproc viata vesnica în inimile lor".
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
