Diavolul, caruia îi placea sa dezorienteze si sa duca totul în eroare, facu o oglinda în care avea bucuria sa diavoleasca. Aceasta oglinda arata binele si frumosul foarte mic si restrâns. Dar ceea ce era rau aparea în oglinda exagerat de mare. Tinea aceasta oglinda peste tot si nici o tara si nici un om nu mai aparea nedesfigurat în aceasta oglinda.
Într-o zi, raul trebui sa râda asa de tare de scârbosul pe care-l vazu în oglinda, încât o scapa din mâna si ea se sparse în mii si mii de cioburi. Câteva cioburi erau mici ca firele de nisip. Multora le ramasera la ochi. Ei vedeau totul pe dos. Vedeau doar ceea ce era rau. Alte cioburi au venit în ochelari si când oamenii îi puneau pe ochi, atunci le era greu sa vada si sa judece bine. Câteva cioburi erau asa de mari, încât s-au folosit pentru ochiurile de la geamuri. Si nu vedeau prin ele. Descopereau doar ceea ce este urât la vecinii lor.
Când Dumnezeu vazu cât de inversat vedeau oamenii, se întrista. Si hotarî sa-i ajute si spuse: "Îl voi trimite în lume pe Fiul meu. El este chipul meu, oglinda mea. El reflecta bunatatea si dreptatea mea: îl oglindeste pe om asa cum l-am dorit eu". Si Isus deveni oglinda pentru oameni. Arata binele din oameni, chiar si la mincinosi, hoti si la femeile dispretuite. Le dadu bolnavilor curajul de a trai, îi mângâie pe cei întristati si-i ajuta sa învinga teama de moarte.
Multi oameni au iubit aceasta oglinda a lui Dumnezeu si au alergat la Isus. Erau impresionati de el. Altii însa erau invidiosi, au atacat si au spart oglinda. Isus a fost ucis. Atunci se ridica un vânt bun, Duhul Sfânt, care raspândi aceste mii si mii de cioburi ale acestei oglinzi în întreaga lume. Cine primea si numai un ciobulet din aceasta oglinda învata sa priveasca lumea si oamenii asa cum i-a privit Isus.
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
