Un hindus statea într-o zi pe malul unui râu din muntii Himalaiei. Privea în larg si se bucura pentru apa limpede. În cele din urma îsi lua din râu o piatra, o piatra frumoasa, rotunda si dura. O sparse si constata ca în interior era absolut uscata. Piatra statuse sute si mii de ani în apa si totusi ea nu patrunse în interior. Si a început sa mediteze. Oare nu este la fel cu noi oamenii? Oamenii sunt scaldati de binecuvântarile religiilor si totusi cât de duri au ramas ei! Vina, cu siguranta, nu sta la fondatorii religiilor sau în învataturile lor, ci la cei care au inimile împietrite!
Când povesti aceasta pilda unui crestin, acesta se întrista. Hindusul pusese mâna pe rana. Totusi îl îmbratisa si-i spuse încet: "Noua tuturor ni se întâmpla asa, oamenilor din toate religiile! Ne asemanam cu piatra din râu..."