În vremea aceea a venit unul la Isus si l-a întrebat: "Învatatorule, stim cu totii ca vii de la Dumnezeu si ca înveti adevarul, însa cât priveste pe ucenici sau comunitatea ta, trebuie sa marturisesc ca nu ma prea încânta. Dimpotriva. Nu de mult am avut o cearta aprinsa cu unul dintre ai tai. Ba se stie prea bine ca nici ei nu sunt uniti. De aceea vreau sa te întreb sincer: Nu pot sa-ti apartin tie fara a avea relatii strânse cu ucenicii tai. Vreau sa te urmez si sa devin crestin, dar fara a apartine unei comunitati anume sau Bisericii, sau...?!"
Atunci Isus îl privi cu atentie si-i spuse: "Asculta! Vreau sa-ti povestesc ceva. Erau câtiva oameni care într-o zi sedeau si discutau. Când se însera si se facu bezna, au adus câteva lemne si au facut foc. Toti sedeau în jurul focului care le lumina fetele. Printre ei era unul care nu mai voia sa stea în cercul lor, ci singur. De aceea lua un lemn aprins si se aseza undeva mai departe. Jaratecul îl lumina iar caldura îl încalzea. Imediat însa jaratecul se micsora din ce în ce mai mult si singuraticul simti frigul si întunericul noptii. Atunci omul reflecta, duse lemnul deja stins la focul cel mare si se aseza din nou lânga ceilalti. Se încalzea si flacara îi lumina fata". Si a adaugat: "Cine este cu mine este aproape de foc. Am venit pe pamânt sa aprind focul cel mare si cât de mult as vrea sa-l vad arzând si luminând!"
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
