"Ce-o fi iesit oare din acest copil?", se întreba batrânul rege. Nicicând în viata sa nu putea sa uite de acea calatorie si de acea minunata stea calauzitoare. "Oare domneste acest copil ca un rege puternic?", se întreba regele si îndrazni de unul singur sa porneasca din nou la drum. În Ierusalim, oamenii îsi mai aminteau de steaua minunata, dar nu si de copil. De aceea râdeau de el. În Betleem toti negara: un Isus din Betleem nu le era cunoscut. Cunosteau totusi pe unul din Nazaret, pe acest blasfemator! În urma cu câteva saptamâni fusese condamnat la moarte.
Auzind aceasta, regele se întoarse trist la Ierusalim. Acolo tocmai se sarbatorea Rusaliile, sarbatoare de multumire pentru roadele pamântului (a grâului în special). În vâltoarea multimii în sarbatoare ajunse si el în fata unde lumea striga: "Acestia-s nebuni, sunt beti!" Apoi auzi pe cineva care vorbea în limba persana, limba sa materna. "Ciudat!", gândea regele. Si ceilalti oameni din jurul sau, care veneau din diferite parti ale lumii, îl întelegeau pe acel om. El vorbea despre Isus, care dupa moartea sa pe cruce nu a ramas în mormânt, ci Dumnezeu l-a înviat din morti. Batrânul rege merse la Petru - caci asa se numea vorbitorul - si-l ruga sa-i povesteasca totul detaliat. Fara îndoiala ca cel despre care povestea Petru era copilul din Betleem. Isus traieste. "Dar unde îl pot vedea?", întreba batrânul. Petru îi raspunse: "El este în mijlocul nostru, este în noi si în jurul nostru. Noi suntem gura, ochii, fata, mâinile si picioarele sale...".
Pe când sedeau si vorbeau, veni deodata un vuiet ceresc si lasa asupra fiecaruia dintre ei limbi de foc. Atunci amintirile batrânului se împrospatara si spuse: "O stea de la Betleem s-a împartit în multe stele! Si fiecare stea se afla peste unul fiecare dintre noi".
Fiecare dintre noi devine Betleem, fiecare devine iesle, în fiecare dintre noi Isus se naste din nou ca odinioara, prin Duhul Sfânt.