Un tata lua din dulap un borcan cu miere de albine, îl dadu fiicei sale sa miroase si apoi îi explica: "Un popor de albine este format din mii si mii de albine. Fiecare albina are de îndeplinit o sarcina anume. Albinele lucratoare construiesc fagurele, au grija de incubatie, hranesc poporul si-l apara de dusmani. Regina face oua: pâna la 2.000 pe zi. O suita de albine tinere o înconjoara, o însoteste oriunde merge, îi aduc de mâncare, o mângâie si toate acestea le fac albinele de la sine, fara a întreba sau a sta pe gânduri.
Apicultorul, parintele lor, le-a construit stupul. Albinele stiu ca el este prezent, simt prezenta lui în semnele pe care le-a lasat, în grija pe care o poarta fata de ele. Desigur ca nici o albina nu-l poate descrie pe tatal lor. Dar toate stiu ca el exista. Si daca o albinuta ar zice: "Nu cred în tatal meu" si "el nu mi-a construit casa", albina în vârsta pe drept cuvânt s-ar supara. "Totusi, îi spuse fiica, oamenii nu sunt albine". "Da, îi raspunse tatal. Dar stiu ca noi nu ne-am creat pe noi însine, precum albinele de altfel. Stiu la fel de bine ca este demn sa ne gândim la misterul originii noastre si la faptul ca exista un loc care se potriveste perfect pentru acest lucru: Biserica. De aceea mergem noi la biserica, mamica ta si cu mine".
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
