Cu ani în urma, câtiva oameni construira pe tarmul periculos al unei mari o statie de salvare. Statia avea doar o barca de salvare. Cu aceasta barca mica marinarii îndrazneau sa iasa în largul marii, pe timp de zi sau de noapte, pentru a-i salva pe cei naufragiati.
Nu dupa mult timp, aceasta statie de salvare deveni renumita peste tot. Multi din cei salvati si chiar si altii din apropiere se aratara dispusi sa sponsorizeze cu bani aceasta statie. Bogatii se înmulteau de la o zi la alta si cu banii pe care-i donara se construi o statie de salvare mult mai mareata si mai comoda. Aceasta deveni un punct de atractie si, în cele din urma, chiar un bar-club. Din ce în ce mai multi membri din echipajul de salvare nu mai aveau acum curajul sa iasa în larg pentru a da o mâna celor nevoiasi. Ei voira chiar sa desfiinteze aceasta statie, deoarece erau de parere ca ea împiedica activitatea bar-clubului. Dar câtiva marinari curajosi, care considerau ca principala lor activitate era salvarea vietilor umane, se despartira de ceilalti. Nu departe de aceasta statie, cu mijloace modeste începura sa construiasca o noua statie de salvare. Dar, dupa câtva timp, si aceasta statie avuse aceeasi soarta. Renumele ei se raspândi repede, bogatii se înmultira si lua nastere un nou bar-club. Astfel, se ajunse în final la fondarea unei noi statii de salvare. Dar si cu aceasta se repeta aceeasi poveste.
Cine viziteaza astazi acest tarm poate vedea multe vapoare lovite de soarta; numai ca majoritatea naufragiatilor se îneaca.