Sa educam prin pilde si povestioare

Capitolul 6. Împartasanie / Euharistie

115. Comoara

Înnorata era ziua si întunecata era fatada unei case ce nu avea ferestre. Trist era si copilul. În fiecare zi umbla dezorientat si fara tinta. Se furisa în tacere în ruinele periculoase sau se juca cu ceilalti copii, si ei tacuti si posomorâti. Cu ochi lipsiti de expresivitate privea mereu la ceea ce ramânea în mica taraba. Produsele de panificatie stateau expuse în vitrinele magazinului. Copilul venea zilnic pe aici. În fiecare zi de când acest urât razboi facuse din acest oras prietenos unul trist si neprimitor. Totusi se întâmpla ceva neobisnuit, ceva despre care nu se auzise în acele vremuri triste: femeia brutarului îl chema pe copil în magazinul de pâine. Când se întoarse, copilul era transformat: ochii îi straluceau si el topaia de bucurie tinând ceva la piept; probabil o comoara, sau oricum ceva valoros. Cu un zâmbet pe buze îi întinse ceva bunicii: îi dadu o bucata de pâine.