I-am întâlnit în vârful pasului din Muntii Atlas, la o înaltime de 2070 m, si i-am invitat la un picnic cu vin si pâine. Femeia sedea calare pe magarul gri-argintiu, având copilul înfasat în scutece, în timp ce barbatul ei mergea înaintea magarului. Ospatul era simplu. Si ei nu au refuzat sa bea vin. Femeia n-a mâncat niciodata o pâine asa de dulce. Ea lua pâinea cu mâinile ei negricioase si privi la noi profund. Fata i se facu ca a unui copil, surprinsa de bucatica de pâine delicioasa. Apoi îsi pregati magarul pentru plecare si-l urma pe barbatul ei din spate. Deodata îsi întoarse capul - contrar obiceiurilor locale - pentru ca sa-i salute pe cei doi straini atât de generosi. Apoi cei trei disparura printre vagauni.
Atunci prietenul meu, mai în vârsta decât mine, îmi spuse: "Aici femeia musulmana este tratata ca o sclava. Are multe obligatii, dar putine drepturi. Într-adevar, cine cunoaste duritatea datinilor si a legilor, carora este supusa orice femeie musulmana, intuieste ce a putut sa însemne pentru ea aceasta bucatica de pâine. Când o întinzi altuia în loc s-o manânci tu însuti, atunci ti-o întinzi tie însuti. Caracterul strain înceteaza sa existe. Comuniunea este sensul ospatului. Comuniunea înseamna comunitate intima. De aceea Dumnezeu ne-a daruit "pâinea sa".
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
