Într-un lagar de concentrare din Auschwitz, un om vazu moartea în fata ochilor sai. Acesta se numea Maximilian Kolbe. Fiindca un detinut reusise sa dezerteze, alti zece trebuiau sa îndure moartea prin înfometare. Printre acesti zece detinuti se afla si un tata de familie care se vaita cu durere. Atunci Maximilian se oferi sa moara în locul sau. Ofiterul care era martor la acest schimb îl întreba: "De ce faci acest lucru?" Maximilian îi raspunse: "Sunt un om în vârsta si singuratic. Acest barbat însa este tânar si are o familie".
Apoi cei zece detinuti au fost condusi într-o celula subterana. Din acel moment nu mai primira nimic de mâncare. În buncarul mortii, pâna în acel moment se auzeau tipete si înjuraturi. De data aceasta însa gardienii, spre surprinderea lor, au auzit zile întregi numai rugaciuni si cântece religioase, pâna când si ultima voce se stinse.