Un turist care închiriase o camera de vara la o taranca de munte o întreba pe femeie: "Se poate merge aici undeva la Liturghie?" "Bineînteles, raspunse ea. Exista în apropiere o bisericuta. Si eu ma duc acolo".
Si în odaia ei simpla, dar frumoasa, se înfiripa o discutie. Pe un perete al camerei se aflau multe fotografii cu diferite personaje, mai tinere si mai în vârsta. "Acesta-i barbatul meu, raspunse munteanca la întrebarea oaspetelui ei. A murit în timp ce taia lemne. Acestia sunt cei doi feciori ai mei. Au cazut la datorie în razboi. Si asta e fiica mea. A murit de cancer". "Asa de multa nefericire! Cum de se poate suporta asa ceva?", întreba turistul. Femeia raspunse. "În acest caz nu mai ajuta la nimic mângâierea ce vine de jos; ea trebuie sa vina de sus. La primul caz de deces esti îndurerat, dar daca creste numarul deceselor, atunci mutesti".
"Da, se poate întelege", se gândi musafirul. "Dar asta nu e bun la nimic, spuse munteanca. Mai întâi l-am luat de rau pe bunul Dumnezeu pentru ca mi-a chemat la sine familia. M-am plâns ca Iob, dar nu am obtinut nici o mângâiere ca Iob. Caci în final i s-a dat înapoi familia. Atunci nici n-am mai mers la biserica. Pâna într-o vara când un oaspete mi-a daruit acest crucifix pe care-l vedeti atârnat pe perete, aici în colt. Am zabovit în fata lui ore-n sir, luni de zile de iarna, când nu aveam nici un musafir, iar eu aveam timp sa meditez. Da, Cristos a suferit mai mult decât mine. Ce e suferinta mea pe lânga a sa? Si aici mi-am gasit putere sa traiesc si sa las sa mi se ia ceea ce Domnul mi-a dat".
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
