Sa educam prin pilde si povestioare

Capitolul 4. Post / Patima

86. Postul sculptorului

Un renumit sculptor lucra odata la o statuie dintr-un lemn pretios. Când o termina, toti care o vedeau erau de parere ca aceasta era opera unui Spirit; ceva de o asemenea frumusete nu putea sa iasa din mâinile unui om. Domnitorul locului îl întreba pe sculptor: "Ai vreun secret?" El îi raspunse: "Sunt un mestesugar si n-am secrete. Este asa de simplu. Când am început sa ma gândesc la lucrarea cu care maiestatea ta m-ai însarcinat, mi-am adunat spiritul si nu m-am mai gândit la maruntisuri. Am postit ca sa ma linistesc. Dupa trei zile de post, am uitat rasplata si onoarea. Dupa cinci zile, nu m-am mai gândit la laude si critici. Dupa sapte zile, nu mi-am mai simtit trupul si nici unul din madularele mele. Nu mai stiam ca ma aflu la curtea maiestatii tale. Tot ceea ce ma putea abate de la lucru era acum îndepartat. M-am concentrat asupra unui singur lucru: asupra statuii. Apoi am mers în padure pentru a ma uita cum erau crescuti copacii. Când am descoperit trunchiul potrivit, figura statuii era deja în el, clara si curata. M-am apucat de treaba si forma iesea de la sine. Daca n-as fi zarit acest trunchi, n-ar fi luat nastere aceasta statuie. Dar ce se întâmplase? Adunarea si concentrarea gândurilor mele au lovit exact în chipul ascuns al lemnului. În urma acestei ciocniri a luat nastere opera pe care o datorez Spiritului".