În aceasta tara traia si un pelican care nu tinea asa de mult la propria-i viata cât la cea a puilor sai. Acestia îi cereau zilnic de mâncare. Iar pelicanul nu mai stia ce sa faca. În strâmtorarea sa cea mare facu o gaura cu ciocul în pieptul sau si-si dadu sângele ca bautura puilor sai. Dupa ce trecu foametea, puii sai, întariti, au putut sa-si continue cu bine drumul vietii. Batrânul pelican însa muri. Îsi daduse sângele, viata, pentru puii sai.