Un om nu putea sa vada nici un lucru frumos si sanatos. Când într-o oaza dadu de un palmier tânar în crestere, lua o piatra mare si o aseza în mijlocul coroanei palmierului. Apoi pleca mai departe cu un zâmbet ironic. Palmierul cauta sa-si arunce povara. Se scutura si se îndoi, dar nu reusi. Îsi înfipse radacinile mai adânc în pamânt, pâna când acestea ajunsera la un misterios izvor de apa. Aceasta putere din adâncimi si caldura soarelui din înaltimi îl facura sa devina un palmier regesc care putea sa ridice si piatra.
Dupa ani de zile omul trecu din nou pe acolo sa se veseleasca cu palmierul ciung. Atunci puternicul palmier îsi pleca coroana, îi arata piatra si-i spuse: "Trebuie sa-ti multumesc. Povara ta m-a facut puternic".