În cel de-al doilea razboi mondial, un soldat austriac se afla pe frontul din Rusia. La început, viata sa nu era deloc în pericol, deoarece lupta în spatele frontului. Treptat-treptat, micsorându-se considerabil numarul soldatilor din prima linie, a fost mutat pentru a întari linia întâi de pe front.
Într-una din zile, soldatul primi o scrisoare din partea mamei sale. O deschise si dadu s-o citeasca, dar gândul la mama, pe care n-o vazuse de un an de zile, îl facu sa lacrimeze. Stia cât de mult îl iubise si înca îl mai iubea mama. Stia cât de mult îl astepta mama acasa.
Dar, aflându-se în prima linie a frontului, îsi dadu seama ca nu mai are mari sanse de a scapa cu viata. Atunci lua un creion si o foaie de hârtie si-i scrise mamei sale, pe care si el o iubea asa de mult, urmatoarele cuvinte: "Tu astepti sa ma întorc acasa; acum ma duc acasa si te voi astepta!" (Aceste cuvinte mai pot fi citite si astazi pe un mormânt din cimitirul din Viena - Strebersdorf).