Era într-o zi de 8 martie. Un copil cu numele Paulica se scula dis-de-dimineata cu o presimtire deosebita, ca niciodata de altfel. "Oare o sa avem astazi lucrare de control si am uitat sa ma pregatesc?", se întreba Paulica putin cam speriat. "Nu, doar e duminica astazi. Dar ce s-a întâmplat atunci?" Paulica se gândea si se tot razgândea, totusi nu stia ce se întâmplase cu el, de ce se sculase asa devreme. Simtea ca are ceva de facut. Ce anume însa, nu stia.
La ora 6.30, Cristina, sora lui, intra în camera si, dupa ce îl saluta pe Paulica, îl întreaba: "Ce ai pregatit pentru mamica?" "Cum adica, ce am pregatit pentru mamica?" "Da, astazi este ziua ei!", îi spuse Cristina. "Cum? Astazi e ziua mamei? E imposibil". Paulica se duse la calendar si privi cu multa atentie. "Într-adevar, ai dreptate. Si eu n-am pregatit nimic". "Asta însa nu e frumos din partea ta, Paulica!". "Asa-i, este adevarat", raspunse baietelul. Deodata Paulica sari din pat si începu sa caute daruri în dulapiorul sau. Dar nu gasi nimic; doar o guma de mestecat, ceea ce nu-i placea mamei. "Este deschis astazi la florarie?", întreba Paulica pe surioara sa. "Cred ca da". Paulica se uita daca are bani suficienti. "3.290 de lei. Însa cu atâtia nu pot face mai nimic", se întrista Paulica.
Îsi încrucisa mâinile si se gândea ce sa mai faca, pentru ca în curând trebuia sa se trezeasca si mamica. În camera lui era o liniste perfecta, doar ceasornicul facea într-una tic-tac, tic-tac... Pe moment, privind desteptatorul, îi veni o idee grozava: "Ce-ar fi sa compun o poezie de ziua mamei!?", îsi spuse el. Lua imediat un creion în mâna si pe o foaie de hârtie începu sa scrie. Când scria, când stergea. Dar în sfârsit termina. Apoi o copie frumos pe un cartonas. Poezia era urmatoarea:
"Desteptatorul meu nu face galagie,
Caci el nu-i construit la tinichigerie.
El nu hodorogeste, ci vorbeste.
Când trebuie sa merg la scoala cu un sarut el ma trezeste.
Si-atunci când cad într-un noroi,
El îmi aduce haine noi".
Dedesubt a mai scris: Multumesc, mamico!
Paulica nu termina bine poezia si iata ca si mamica lui se trezi. Paulica împacheta repede poezia într-o hârtie pentru Craciun, apoi împreuna cu surioara lui mersera sa-i înmâneze cadourile. "Cum, în hârtie pentru Craciun?!", se mira mama. "Da, raspunse Paulica, ziua mamei trebuie sa fie pentru tine precum Craciunul". "Sper..., cu mai putina treaba!", adauga mamica zâmbind. Apoi desfacu pachetelul. Ea citi poezia în gând si zâmbi. Se bucura enorm de mult pentru darul lui Paulica.
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
