Într-un sat, trei femei voiau sa aduca apa de la fântâna. Nu departe de acest loc statea un întelept si asculta cum cele trei femei îsi laudau fiii. "Fiul meu, spuse prima, este asa de inteligent, încât îi lasa în urma pe toti ceilalti". "Fiul meu, spuse a doua, cânta asa de frumos ca o privighetoare. Nici un alt baiat nu are o voce asa de frumoasa ca cea a fiului meu". "Iar tu, de ce nu-ti lauzi baiatul?", o întreba una pe cea de-a treia femeie. "Fiul meu nu are nimic deosebit în el, nu l-as putea lauda pentru ceva. El nu-i decât un baiat obisnuit ca toti ceilalti".
Femeile îsi umplura galetile si plecara spre casa. Înteleptul merse încet dupa ele. Galetile fiind grele, ele se oprira sa se odihneasca. Atunci venira în întâmpinarea lor tocmai fiii lor. Primul facu o saritura, veni pe mâini si asa începu sa mearga. Femeile strigara: "Ce baiat destept!" Al doilea începu sa cânte ca o privighetoare si femeile îl ascultara cu entuziasm. Al treilea baiat veni la mama sa, îi lua galeata din mâna si o duse acasa. Atunci femeile îl întrebara pe întelept: "Ce spui despre fiii nostri?" "Unde sunt fiii vostri? le raspunse batrânul. Vad doar un singur fiu".