Sa educam prin pilde si povestioare

Capitolul 3. Casatorie / Familie

42. A avea timp

"Hei, taticule!", striga un copil. Tatal sau citea ziarul. Deodata el spuse tare: "Da, ce vrei fiule?" Copilul raspunse: "Când voi creste mare, va trebui sa citesc si eu ziarul?" "Bineînteles". "Dar de ce, taticule?" Tata se facu ca nu aude si citi mai departe. "Hei, taticule, de ce?" "Of, Doamne, când esti adult, atunci se obisnuieste sa citesti ziare. Se simte nevoia de a sti tot ce se petrece în lume; trebuie sa mergi în pas cu lumea". "Ce înseamna a merge în pas cu lumea?" "Înseamna a sti sa te orientezi dupa ea, întelegi tu?" "Nu, taticule". "Ei bine, atunci vom mai vorbi despre asta alta data. Acum însa lasa-ma sa citesc mai departe". "Taticule, dar de ce nu poti citi în timp ce vorbesc cu tine?" "Pentru ca aceasta ma deranjeaza. Vorbaria ma deranjeaza. Sa tii minte asta". "Profesorul meu însa vorbeste foarte mult, tata." "Da, dar el are voie pentru ca el este profesor, însa copiii trebuie sa taca, ai înteles?" "Însa când suntem la ore si noi, copiii, nu deschidem gura, el ne cearta." "Of, Doamne, lasa-ma odata în pace, caci daca îmi mai pui astfel de întrebari, va trebui sa merg la Socola, într-o casa de nebuni". "Si acolo va trebui sa citesti ziare, tata?" "Dar de unde, fiule. Acolo nu sunt ziare". "O, ce bine va fi, taticule, îi raspunse fiul bucuros. Acolo te voi vizita si voi putea vorbi cu tine fara a te mai deranja".