Acesti doi magari invidiau pisica, câinele si gainile, caci ele nu aveau altceva de facut decât sa prinda soareci, sa pazeasca moara sau sa faca oua. "Ah, se plângeau ei, Dumnezeu, cel care ne-a creat, a vrut raul nostru. Noua ne-a dat misiunea de a duce poveri si de a servi oamenilor."
Dar iata ca, într-o dimineata, niste pastori treceau pe la moara si povesteau cele traite de ei în acea noapte: într-un grajd din apropierea Betleemului se nascuse un copil sarac si palid. Îngerii cântasera si chiar trei magi, calauziti de o stea, gasisera drumul spre el. "Acesta este Cristos, Mântuitorul nostru, spuneau pastorii, un nou rege care îi va elibera si pe cei neajutorati". Ambii magari ciuleau urechile. "Un rege care îi va elibera si pe cei neajutorati. Este si regele nostru", se gândeau ei. Si, neobservati de servitorii curiosi, au pornit la drum în cautarea lui. Urmele pastorilor si a oilor le aratau drumul.
Când sosira, grajdul era gol. Un vânt rece sufla printre crapaturi si din minunea acestei nopti nu mai ramase nimic altceva decât un pamânt batatorit de multe picioare, o gaura în paie si un ultim parfum de tamâie si smirna. Ei n-aveau de unde sa stie ca a existat un magar care, condus de Iosif, fara murmur si cu pas repede, i-a dus pe Maria si pe copil si i-a salvat din mâna lui Irod.
Tocmai în aceasta clipa venea morarul nervos: "Aici stati voi, mizerabililor? La munca cu voi!", striga el. Si magarii nu puteau face nimic altceva decât sa asculte. S-au întors înapoi la moara si carau mai departe sacii grei dintr-un loc într-altul. "Ce-au povestit pastorii este curata înselatorie", spuse magarul maroniu si suspina adânc sub povara sa. "Eu cred spuselor lor", zise magarul gri si simti deodata cum i se usura povara. "Si sacii de pe spatele tau? Cum ramâne cu regele care îi elibereaza si pe neputinciosi de poverile lor?", întreba magarul maroniu. "El nu-mi ia povara de pe spinare, raspunse cel gri, dar îmi da putere sa o port. De aceea, da-mi si sacii tai!"
Morarul si servitorii se mirau de acesti doi magari. "Ce s-a întâmplat cu voi?", întreba morarul grijuliu. În fiecare data când voia sa-si ridice bâta spre a-i lovi, ea devenea asa de grea încât nu putea s-o ridice. Si când acum magarii se opreau pentru a admira o floare sau bolta cereasca, nu-i ramânea decât sa-i lase în pace sau sa le aminteasca frumos de obligatia lor. Atunci magarul gri dadu din cap. Cel maroniu însa se mira. Acum credea si el în minunea din grajd pe care nu o vazuse cu propriii sai ochi.
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
