Se povesteste din vechime ca un rege voia sa construiasca o catedrala mareata spre gloria lui Dumnezeu. Nici un alt om nu avea voie sa contribuie cu bani la aceasta constructie. Toata lucrarea voia s-o faca din avutia sa proprie. Când se termina constructia, dadu ordin sa se scrie pe o placa de marmura, cu litere aurite, urmatoarele cuvinte: "Aceasta catedrala a fost construita numai din banii regelui". A doua zi dimineata toti înmarmurira, deoarece nu mai era scris numele regelui, ci numele unei biete femei. Regele dadu imediat ordin ca numele sa fie schimbat. A doua zi se repeta povestea.
Atunci regele recunoscu ca purta în inima sa o mare mândrie pentru acest lacas sfânt. Ordona sa fie cautata femeia si sa fie adusa la el. Ea intra la el tremurând. "Spune-mi tot adevarul, îi spuse regele prieteneste. Ai contribuit cu ceva la constructia acestei catedrale, cu toate ca era interzis acest lucru?" Atunci femeia cazu în genunchi la picioarele regelui si-i spuse cu lacrimi în ochi: "Iarta-ma, maiestate! Trebuie sa-mi câstig pâinea cea de toate zilele torcând. Totusi am economisit câtiva bani si cu mare placere doream sa-i dau spre slava lui Dumnezeu. Dar cunosteam porunca ta si ma temeam de pedeapsa. De aceea am cumparat putina iarba si am dat-o boilor care carau pietre la catedrala. Astfel mi-am îndeplinit dorinta si totusi nu am încalcat porunca ta!" Si regelui îi paru rau de egoismul sau si-i dadu femeii atâtia bani încât din acel moment ea n-a mai trebuit sa lucreze.
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
