În afara de cei trei barbati întelepti care voiau sa adore pruncul din ieslea Betleemului, a pornit la drum si un al patrulea rege. Voia sa-i daruiasca pruncului trei pietre pretioase. Însa, deoarece animalul sau de povara schiopata, nu ajunse la timp la punctul de întâlnire stabilit. Totusi porni singur spre iesle. Dar sosi prea târziu. O sarmana mama, ce nu se lasa mângâiata, îi povesti despre uciderea îngrozitoare a copiilor din Betleem, macel caruia îi cazuse prada si propriul ei fiu. Plin de mila fata de ea îi darui o piatra pretioasa si stralucitoare pe care, de fapt, voia s-o dea pruncului regesc.
Dupa luni de zile ajunse în Egipt, însa aici a aflat ca pruncul Isus si parintii sai s-au mutat în locul lor natal. Si din nou porni la drum în cautarea pruncului Isus. La periferia unui oras întâlni un lepros care era aproape mort de foame. Acestuia îi darui cea de-a doua piatra pretioasa, ca sa se poata întretine pe viitor. Dupa aproximativ 30 de ani de cautare, dorinta lui fierbinte de a-l gasi pe regele lumii nu pierduse din intensitate. Dar simtea, de asemenea, cum inima sa batrâna nu mai rezista mult la calatoriile lungi si obositoare. De aceea, întâlnind un copil gol si înghetat, îi darui cea de-a treia piatra pretioasa pentru a se putea îmbraca si hrani.
Deodata cerul se întuneca. Era putin timp dupa ora amiezii. Pamântul începu sa se cutremure. Cuprins de frica mortii, el se gândea: "Oare toate eforturile depuse în cautarea pruncului au fost zadarnice?" Dar de pe cruce o lumina cereasca îi ilumina fata si el auzi o voce care zicea: "Tu m-ai mângâiat când ma vaitam, m-ai salvat când eram în pericol de moarte si m-ai îmbracat când am fost gol!" "Doamne, eu? Unde?", întreba el. "Tot ceea ce ai facut oamenilor nevoiasi, mie mi-ai facut!"
Atunci, cel de-al patrulea rege îsi darui cu mare bucurie viata sa regelui lumii care se afla pe cruce. În sfârsit îl gasise!