Renumitul poet german Reiner Maria Rilke si-a petrecut un anumit timp al studentiei sale la Paris. Pentru a ajunge la universitate, strabatea zilnic, în compania unei prietene franceze, o strada foarte aglomerata. Într-un colt al acestei strazi sedea permanent o cersetoare. Ea sedea mereu în acelasi loc, nemiscata ca o statuie, cu mâna întinsa si cu ochii fixati în pamânt. Rilke nu-i dadea niciodata nimic, în timp ce prietena lui adesea îi întindea câtiva banuti.
Într-o zi, ea l-a întrebat pe poet: "De ce nu-i dai nimic acestei sarmane femei?" "Trebuie sa-i dam ceva pentru inima, nu sa punem în mâini", îi raspunse el.
A doua zi, Rilke a venit cu un trandafir abia înflorit. L-a pus în mâna cersetoarei si a dat sa plece. Atunci s-a petrecut ceva neasteptat: cersetoarea si-a ridicat ochii, l-a privit pe poet, s-a ridicat de pe pamânt, a luat mâna poetului si i-a sarutat-o. Apoi a plecat strângând trandafirul la piept. O saptamâna întreaga n-a mai vazut-o nimeni. Dupa opt zile, femeia era din nou asezata la coltul ei obisnuit, tacuta si nemiscata ca totdeauna. "Din ce-o fi trait ea în toate aceste zile în care nu a primit nimic?", l-a întrebat tânara pe Rilke. "Din trandafir", i-a raspuns poetul.