De mic copil îmi pierdusem parintii si am ajuns la noua ani într-un orfelinat din Londra. Era mai mult decât un penitenciar. Trebuia sa lucram 14 ore pe zi în gradina, în bucatarie, la grajduri, pe câmp. Nici o zi nu aduse vreo schimbare, si în tot anul nu era decât o singura zi libera: ziua de Craciun. Atunci fiecare baiat primea câte o portocala în cinstea pruncului Isus. Asta era totul. Dulciuri, jucarii si portocale primeau doar aceia care în decursul anului dadeau dovada de harnicie si ascultare. Aceste portocale de Craciun întrupau dorinta unui întreg an. Astfel mai veni o data Craciunul. Dar asta a însemnat pentru menirea mea de baiat aproape sfârsitul lumii. În timp ce alti baieti treceau pe la directorul orfelinatului si primeau câte o portocala, eu trebuia sa stau într-un colt al încaperii si sa privesc. Asta era pedeapsa primita pentru ca într-o vara voiam sa fug din orfelinat. Dupa împartirea portocalelor, ceilalti baieti puteau sa se joace în curte, iar eu am fost obligat sa merg în dormitor si sa stau acolo, în pat, toata ziua. Eram nespus de trist. Plângeam si nu mai voiam sa traiesc.
Nu dupa mult timp, am auzit pasi în camera. O mâna îmi apuca patura cu care eram acoperit. Atunci am deschis ochii. La patul meu era un baietel, pe nume William, care avea în mâna dreapta o portocala si mi-o întinse. Nu stiam ce se întâmplase. De unde putea sa provina aceasta portocala?! Priveam când la William, când la fruct, si simteam în mine o oarecare retinere. Deodata mi-am revenit în fire si am observat ca portocala era deja descojita si, când am privit mai îndeaproape, totul îmi deveni limpede si lacrimile începura sa-mi curga din ochi. Când am vrut sa întind mâna pentru a lua portocala, am constatat ca trebuia sa apuc bine ca sa nu se destrame. Ce se întâmplase? "Baietii s-au adunat în curte, îi spuse William, si au decis ca si eu sa primesc portocala de Craciun. Astfel fiecare si-a descojit portocala si cu zece felii au facut o portocala noua, frumoasa si rotunda".
Aceasta portocala a fost cel mai frumos cadou de Craciun din viata mea. El mi-a aratat cât de mângâietoare poate fi prietenia autentica.