Anul trecut, cu toate ca scrisoarea era lunga si ceruse multe, a primit de toate: un trenulet, o masinuta, trei carti. Astazi asterne pe hârtie doar o singura dorinta: "Daruieste-mi mâini!" Cu piciorusele reuseste sa împinga foia în plic. Pe plic scrie: "Catre pruncul Isus din Salzburg". Apoi apuca plicul cu mâinile sale ciunge si-l pune la fereastra din camera sa.
A doua zi, în bucatarie miroase frumos. Mamica coace prajituri, iar Manfred se joaca cu trenuletul. Deodata, mama vine la el si-i spune: "Manfred, merg repede sa fac câteva cumparaturi. Ma voi întoarce imediat". Manfred da din cap. El nu este singur, pentru ca tatal sau este în camera sa si lucreaza. Numaidecât Manfred se ridica si merge în bucatarie. Acolo se afla platoul cu prajituri. O prajitura aluneca pe masa si este la margine. Manfred deschide gura si o ia cu gura. Are un gust delicios. Apoi observa în chiuveta manusile de guma ale mamicii. "Mâini! Degete!", se gândeste Manfred. Trage manusile pe podea, apoi, ajutându-se si de dinti, înfige fiecare mâna în câte o manusa. Manfred alearga prin casa si striga: "Mâini! Am mâini!"
Între timp, mamica se întoarce si tatal iese din camera sa de munca. Parintii privesc la fiul lor. Tatal îsi strânge emotiile si intra în camera sa, iar mama sughite. Deodata Manfred se opreste, priveste la manusi, apoi le arunca pe fotoliu si începe sa plânga. Mamica alearga la el si-l ia în brate. "Manfred, când vei fi mare, vei primi mâini. Exista oameni care pot face mâini, mâini artificiale", îi spuse mama. Dar Manfred nu vrea sa asculte. Mai târziu aduce scrisoarea si o arunca la gunoi. Spre seara merge la culcare, se roaga, dar nu mai spune: "Daruieste-mi mâini". El stie ca nu va primi niciodata mâini, nici macar de Craciun.