Mai târziu am aflat ca expeditoarea, fiica batrânului, de profesie femeie de afaceri, era foarte bogata. Pe atunci toti sufereau de lipsuri. Era pe timpul foametei de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cu toate acestea se puteau vedea tigari, tabac, coniac, vin rosu, papuci de casa, haine groase, tot ceea ce ti-ai fi dorit. Batrânul însa arata nemultumit. Nici cea mai mica scânteie de bucurie nu se vedea pe fata lui. "Dar, domnule Maier, i-am spus eu, cum este posibil ca în fata unui asemenea pachet sa aratati o fata atât de trista? Aici sunt doar lucruri bune!" Batrânul îmi raspunse cu amaraciune: "În acest cadou nu este iubire". Apoi îmi povesti despre fiica lui înstarita. Ea daduse ordin angajatilor ei sa faca acest pachet. Cumparase o felicitare deja scrisa si adaugase dedesubt doar: A ta fiica Luise si ginerele. În rest, nimic: nici o urare personala de Craciun, nici o vizita, nici o invitatie: Hai sa sarbatoresti Craciunul cu noi! Cadourile cele mai bune si scumpe mai aveau eticheta pe care se putea citi pretul, pentru ca batrânul tata sa tina minte cât de mult s-a cheltuit pentru el.