Un baietel era nespus de mândru de bunicul care stie sa sculpteze. Era fascinant când vedea cum, putin câte putin, dintr-o bucata de lemn luau nastere figuri aproape vii. Baietelul era asa cuprins de lumea acestor figuri sculptate, încât gândurile sale se amestecau cu aceasta lume a figurilor. I se parea ca merge în grajdul din Betleem alaturi de pastori si magi si ca se opreste deodata în fata pruncului din iesle. Atunci observa cum mâinile-i erau goale. Toti i-au adus câte ceva, numai el nu. Strâmtorat, spuse repede: "Îti promit cel mai frumos lucru pe care-l am. Îti voi darui bicicleta mea cea noua. Ba nu, trenuletul meu electric".
Pruncul din iesle dadu din cap si spuse: "Dar nu vreau trenuletul tau electric. Daruieste-mi ultima ta compunere!" "Ultima mea compunere? se uimi baietelul, dar pe ea este scris insuficient!" "Tocmai de aceea o vreau, raspunse pruncul Isus. Sa-mi dai totdeauna ceea ce nu este suficient. De aceea am venit în lume. Si apoi as mai vrea ceva de la tine, continua pruncul din iesle, as vrea ceasca ta pentru lapte!"
Acum baietelul se întrista si mai tare: "Ceasca mea pentru lapte? Dar s-a spart". "Tocmai de aceea o vreau, îi spuse pruncul Isus plin de tandrete, poti sa-mi dai tot ceea ce se sparge în viata ta. Vreau sa vindec totul! Si as mai dori de la tine un al treilea lucru; as dori raspunsul pe care i l-ai dat mamicii tale atunci când te-a întrebat cum de s-a spart cana".
Acum copilul începu sa plânga si marturisi cu umilinta: "Am mintit-o. I-am spus mamicii ca mi-a cazut din mâna, ca n-am spart-o intentionat. Dar în realitate am aruncat-o de pamânt de mânie". "Adu-mi mereu tot ceea ce este rau, mincinos si urât în viata ta, îi spuse pruncul Isus. De aceea am venit în lume, ca sa te iert, sa te iau de mânuta si ca sa-ti arat drumul...". Pruncul Isus îi zâmbi din nou baietelului, iar acesta îl privi si-l asculta.
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
