Soarele se plimba pe bolta cereasca si era foarte mândru de carul sau de foc. El arunca razele lui aurite cu multa placere în toate partile, ceea ce pentru un nor negru era amaraciune. "Arunca-ti toate razele, tu, risipitorule, si apoi vei vedea tu cu ce vei mai ramâne", îi spuse norul negru. Si soarele devenea parca din ce în ce mai darnic. Strugurii si celelalte fructe se coceau sub actiunea razelor sale, iar plantele si animalele se bucurau de lumina si caldura lui. "Lasa sa fii rapit de tot si vei vedea cum ti se va multumi mai târziu pentru aceasta, când nu vei mai avea nimic", îi spuse din nou norul negru. Soarele îsi continua însa calatoria mai departe aruncând cu bucurie milioane de raze în stânga si în dreapta la toti aceia care aveau nevoie de ele.
Sosind apusul sau, soarele începu sa-si faca inventarul razelor sale. Si iata, nici macar una nu-i lipsea. Cuprins de mirare, dar în acelasi timp si de furie, norul negru disparu din fata soarelui si se farâmita în nori mici de gheata. Soarele însa cobora lent spre mare.
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
