În apropierea unei case taranesti se afla o fântâna. Apa din aceasta fântâna era rece, curata si gustoasa. Ceva nemaipomenit! Cu totul enigmatic era faptul cum de ea nu secase niciodata, nici macar în perioadele cele mai secetoase. Dar veni epoca marilor modernizari, când casa a fost marita si au fost montate conducte moderne pentru apa. Acum deci fântâna nu mai era de folos. Ea a fost închisa si sigilata si asa a ramas mai multi ani pâna când, într-o buna zi, taranul era curios sa priveasca înauntru. O deschise si observa ca fântâna secase complet, iar taranul se mira si se întreba din ce cauza se întâmplase acest lucru.
Abia dupa mai mult timp ajunse sa înteleaga: aceasta fântâna se formase din foarte multe râulete, iar deschizaturile râuletelor ramân deschise atât timp cât apa nu ramâne pe loc. Daca o fântâna nu mai este folosita, râuletele seaca complet.