Sa educam prin pilde si povestioare

Printre pastorii de pe câmpiile Betleemului era si un om simplu. Acesta a fost numit de catre ceilalti natâng. În noaptea în care le aparu îngerul ca sa le anunte vestea nasterii lui Cristos, natângul nu întelese cuvintele sale. Dar cuprins de stralucirea îngerului, cazu si el în genunchi. Când ceilalti voira sa mearga în cautarea pruncului, asa cum le-o vestisera îngerii, a vrut si el sa mearga cu ei. Dar pastorilor le era rusine cu el, caci hainele-i erau rupte, barba aspra, iar expresia fetei urâta. De aceea îi spusera: "Ramâi aici, la oi si la foc! Copilul pe care-l cautam nu este un copil obisnuit, ci un rege. De un natâng, asa cum esti tu, nu are nevoie". Totusi natângul nu se lasa convins cu aceste cuvinte. Îi urma din spate, ferindu-se sa nu fie vazut. Dar în cele din urma a fost descoperit.

"Ce ai tu sa-i daruiesti?", îsi bateau joc de el. Natângul observa atunci ca toti erau încarcati cu lapte si miere, cu lâna de oi, cu brânza si pâine. La asa ceva nu se gândise. Era abatut. Dar deodata fata i se însenina si striga bucuros: "As putea sa alung mustele de pe fata sa!" "De fapt ce crezi tu? îi spusera ceilalti. Pentru asta sunt îngerii!" Natângul era foarte trist. Dupa câtva timp spuse: "As putea sa-i frec picioarele, ca sa se încalzeasca". "Ce crezi tu? îi spusera ceilalti. Pentru asta sunt îngerii!" Natângul începu sa plânga. Dar deodata fata i se însenina si striga: "As putea sa-i cânt un cântec, ca sa poata adormi". "Ce crezi tu? îi spusera ceilalti. Pentru asta sunt îngerii!" Natângul era foarte abatut si trist si plângea. Dar nu abandona. Voia cel putin sa-i vada de departe pe rege si pe îngerii care îi alungau mustele si îi încalzeau piciorusele.

În sfârsit, pastorii ajunsera în fata staulului si-l gasira pe prunc stând sarac si palid într-o iesle. Maria si Iosif erau foarte ocupati cu musafirii, pentru ca nu numai pastorii, ci si magii au gasit drumul spre iesle. "Of, ofta Maria, de-ar putea cineva sa-l pazeasca pe copil de muste, sa-i frece piciorusele sau sa-i cânte un cântec!"

Atunci natângul sari numaidecât în fata. Si când vazu în lung si-n lat ca nu se afla nici un înger, îsi sterse lacrimile, râse de bucurie si îngenunche înaintea ieslei. Alunga mustele, îi freca copilului piciorusele, ca sa se încalzeasca, si îi cânta un cântec pâna adormi. Maria si Iosif si cei trei magi se uimira, pastorii însa se rusinara si plecara acasa cu capetele plecate. Acum stiau ca noul rege avea nevoie si de natângi.