Când Ioan al XXIII-lea era bolnav, încât nu se mai putea face nimic pentru a-l salva, medicii n-au vrut sa-i spuna nimic. Au cautat sa-i spuna ca este vorba doar de o infectie la stomac. El le spunea: "Valiza-mi este pregatita!"
Marele sculptor italian, Giacomo Manzu, îsi aminteste de ziua în care papa sfârsi: "În ultima zi a lungilor sale suferinte, secretarul papei Capovilla veni la patul muribundului. Îi saruta mâna si-l întreba cum se simte. "Acum ma simt foarte bine. Sunt foarte linistit. Ma aflu la Domnul. Dar îmi fac si câteva griji". "Sfinte Parinte, nu dumneavoastra trebuie sa va faceti griji, ci noi. Am vorbit cu medicii". "Si ce spun ei?" "Sfinte Parinte, vreau sa fiu sincer cu dumneavoastra. Trebuie sa va spun ca astazi este ziua Domnului. Astazi trebui sa fiti chemat în paradis". Stând în genunchi si acoperindu-si fata cu mâinile, îl cuprinse plânsul. Simti cum papa îi puse cu iubire mâna peste cap si-i spuse: "Iata, secretare: Unui superior îi spui cele frumoase. Oare nu este si aceasta o veste minunata pentru mine: Astazi voi merge în paradis?"