Era odata un mic sfânt care ani de-a rândul dusese o viata fericita. Când într-o zi se afla în bucataria manastirii unde spala vesela, un înger veni la el si-i spuse: "Domnul m-a trimis sa-ti spun ca a sosit timpul sa calci pragul vesniciei". "Îi multumesc bunului Dumnezeu pentru ca si-a amintit de mine, spuse micul sfânt, dar tu vezi ce multe farfurii mai am de spalat. Nu vreau sa fiu nerecunoscator, dar nu poate fi amânata trecerea în vesnice pâna voi termina de spalat vesela?" "Vreau sa vad cum se vor desfasura lucrurile", îi spuse îngerul, dupa felul sau, si disparu. Micul sfânt spala mai departe vesela, apoi se apuca si de alte treburi.
Într-o zi porni la câmp cu sapa-n spate pentru a-si prasi tarina. Aici îngerul îi aparu din nou: "Ia uite la buruiana asta! îi spuse micul sfânt îngerului. Vesnicia nu mai poate astepta un pic?" Îngerul zâmbi si disparu. Dupa ce termina de prasit, micul sfânt se apuca sa vopseasca sura. Timpul trecea repede. Într-o alta buna zi se afla în spital unde-i îngrijea pe cei bolnavi. În timp ce-i dadea unui bolnav de febra o înghititura de apa rece, ridicându-si ochii, observa ca îngerul se afla lânga el. De data aceasta îl conduse pe înger pe la fiecare pat. Apoi îngerul disparu fara sa spuna un cuvânt. Când în acea seara micul sfânt se retrase în chilia sa din manastire, cazu pe patul sau tare si reflecta la înger si la timpul lung pus la dispozitia sa. Si deodata se simti din cale-afara de batrân si spuse: "O, Doamne, ai putea sa-l trimiti acum pe îngerul tau, acum i-as zice: Bine ai venit!" Îngerul îl privi cu întelepciune si bucurie si-i spuse: "Unde crezi ca ai fost pâna acum?"
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
