Un rabin îl ruga odata pe Dumnezeu sa-l lase sa viziteze cerul si iadul. Dumnezeu îi împlini rugamintea. Îi dadu ca ghid pe profetul Ilie, care-l conduse mai întâi într-o încapere mare, în mijlocul careia, la foc, era o oala, si în oala o mâncare delicioasa. În jurul focului sedeau oameni care aveau în mâini linguri lungi si scoteau mâncare din oala. Dar acesti oameni aratau palizi, slabi si neputinciosi. Era o tacere de moarte. Deoarece cozile lingurilor erau asa de lungi, ei nu puteau sa duca mâncarea la gura si astfel sa se hraneasca. Dupa ce iesira afara, rabinul îl întreba pe profet în ce loc se aflasera. Era iadul.
Apoi Ilie îl conduse pe rabin într-o alta încapere care arata la fel ca prima. În mijloc era un foc; la foc era o oala cu mâncare la fel de delicioasa, si câtiva oameni, cu linguri lungi în mâini, stateau în jurul focului. Acestia însa aratau bine, sanatosi si fericiti si se întretineau bucurosi. Ei nu se hraneau pe ei însisi, ci foloseau lingurile lungi pentru a da de mâncare unul altuia. Aceasta încapere era cerul.