Odinioara sfântul Francisc era într-o calatorie cu un tovaras din Assisi care era dintr-o familie nobila. Fiindca Francisc era fara vlaga si bolnav, încaleca pe magar. Dupa un anumit timp, obosit si el de-atâta mers, tovarasul se gândi la originea sa nobila si se enerva ca acum mergea în spatele unui fiu de comerciant, în timp ce acesta mergea calare pe magar. Spre marea sa surprindere, Francisc sari deodata de pe magar si spuse: "Mi-a venit în minte ca nu este frumos din partea mea ca eu sa calaresc, iar tu care esti un om mare si distins sa mergi pe jos!"
Atunci tovarasul începu sa plânga si, de rusine, îi marturisi lui Francisc regretul sau de a se fi gândit la asa ceva.