"Aceasta nu ajunge, fiule. Cu cât vei creste mai mare, cu atât ai sa vezi câti oameni muncesc pentru tine, cu mâinile sau cu mintea. Munca este viata însasi a lumii. Când ai sa întelegi aceasta, nu va mai fi suficient sa-i cinstesti pe muncitori, ci va trebui sa le urmezi exemplul, sa devii folositor la rândul tau. La rândul tau ai sa muncesti pentru altii. Si când vei fi ostenit din cauza muncii pe care o vei presta în folosul tuturor, ai sa-ti aduci aminte de cosar. Fiecare munca lasa urme pe frunte, în palme, în inima. Când ne-am facut din plin datoria, suntem obositi, plini de praf, de riduri, de rani si câteodata de sânge. De cele mai multe ori, fiule, acestea nu sunt placute la vedere, dar nimic nu e pe lume mai de pret decât aceste peceti ale muncii. Doresc un singur lucru de la tine. Iata ce: Tot asa cum ai zis în nestiinta ta de copil «Vai, ce urât e cosarul asta!», as dori ca, o data devenit întelept, sa strigi în fata muncitorilor, carora munca le-a lasat urme si pe care i-a schimbat si i-a îmbatrânit: «Vai, ce frumosi sunt ei!» Numai cei rai si nefolositori sunt urâti.".