Traia odata un om care avea trei fii pe care îi iubea foarte mult. Nu era bogat, dar câstigând ceva bani din munca sincera, reusi sa-si cumpere un ogor. Când a ajuns la adânci batrâneti, îsi spuse el: "Oare caruia dintre copiii mei sa-i las ogorul? Am sa-l las aceluia care se va dovedi mai întelept".
Si i-a pus la încercare. I-a chemat pe toti trei lânga patul sau, din care nu se mai putea scula, si le-a zis: "Iata, va dau câte cinci mii de lei fiecaruia. Casa noastra are o singura camera si e goala. Cine reuseste sa umple mai mult camera cu lucruri cumparate cu acesti bani, acela va primi ca mostenire ogorul". Toti trei au plecat dupa cumparaturi. Fiul mai mare a cumparat un snop de paie; al doilea un saculet cu pene. Fiul mai mic a cumparat o lumânare si o cutie de chibrituri.
A doua zi, toti trei feciorii s-au adunat în camera batrânului aducând fiecare ce cumparase. Cel mai mare a împrastiat snopul de paie, dar abia a umplut un colt de camera. Al doilea a împrastiat penele, dar abia a umplut un sfert de camera. Tatal era foarte nemultumit. În sfârsit, copilul cel mai mic se aseza în mijlocul odaii, scapara chibritul, aprinse lumânarea si lumina ei umplu toata încaperea. Tatal a fost foarte impresionat de aceasta lumina. De aceea i-a lasat lui mostenire ogorul, întrucât se dovedise a fi cel mai inteligent.